am citit: Alina Manole

Felix catus

pun mâna să scriu, mai schimb o vorbă cu unul cu altul,
oamenii mei de zi cu zi
sunt câţiva oameni care îmi vin zilnic
eu nu mă duc la nimeni, nu mă duc om la nimeni
şi nici femeie
eu mă duc la mâţe, le întreb una alta, le strig pe nume,
le mai spun despre mine, stăm aşa, într-o lume cu lună sau nu, cu ploaie sau nu
oamenii mă scot din sărite, vorbesc întruna
pisicile au doar 23 de sunete, lumea lângă ele e simplă
în câteva haiku-uri li s-ar termina cuvintele
noi complicăm lumea cu scrisul
cu vorbitul, lumea iubitului meu e o grădină cu 23 de sunete

cum naiba
fac unii experimente pe animale
le omoară apoi
iau tramvaiul spre casă
mănâncă o ciorbă de burtă
îşi sărută apoi copiii nevasta
se uită la un film cu gândul că mâine
mâine e o altă zi de omorât şobolani
de sărutat nevastă amantă
de făcut copii
cu sufletul împăcat
că sunt doar linii genetice
create de om şi nu de
Ăl de Sus

când eram mici
rupeam frunze din gardul viu
le rupeam şi ne făceam bani din ele
teancuri de bani vii,
cumpăram cu ei păpuşi ardeleanca
părinţii erau mândri de noi
mergeam de mici la shopping şi dădeam spectacole
serbări sau drq ştie ce mai erau
pentru noi erau începutul vacanţei
o vară întreagă de câştigat bani
de smuls bani din gardurile vii ale comunităţii
şi nici măcar nu trebuia să fii online pentru asta

apoi am crescut, oamenii mari ne-au învăţat cum să
ne facem insectare, să spinalizăm broaşte,
apoi să ne facem cruce întru iertarea păcatelor

pe bune că
aştept incendiul din care
să salvez
pisica şi nu tabloul lui rembrandt
câinele şi nu criminalul

lumea asta e o plasă mare,
e plasa aceea în care îşi prindea bunică-mea părul cu bigudiuri
e plasa de la ciorapii lui lory
e sacoşa maro în care maică-mea cară zilnic pâinea şi cărţile

nu, nu sunt feministă
nu cred că femeia trebuie să muncească la fel ca şi bărbatul
nu cred că femeia trebuie să plăteasca taxe la fel ca şi bărbatul
cred doar că femeia poartă cu sine o plasă
cred că fiecare femeie poartă cu sine marsupiul transparent al lumii

cei mai mulţi oameni mă omoară lent
sunt un şobolan albastru
de aceea
când o să mă fac mare, o să mă fac pisică

let's get together

mănânc un măr mă gândesc la tine un christ îmi aruncă o carte aflu că
nu e cartea cărţilor nu e dragoste în vremea holerei nu e vreuna
din cele expuse pe bloguri de unul sau altul la:
cu ce mă mai lupt (şi un jpg luat cel mai adesea de la
humanitas)
nu
nu
prietenii mei sunt vagabonzi pe strada păcii la intersecţie cu
tula
magherniţa aia albă în care îşi duc zdrenţele câinii pisicile
iată cu ce mă mai lupt eu:
să cred că toate sunt cu susul în jos în lumea asta
să cred că vreun jesus christ de neon sau de ce-o fi, să cred că
el poate salva lumea
asa cum vreau eu
să fie salvată
lumea
ca lumea
nu am vreo poză, port cu mine toate pozele,
şi câinele cu pălărie de clown la gât şi pisica împrăştiată pe nopţile mele şi
ea cerându-mi, n-aveţi cinci lei să îmi iau ceva
ce să îţi iei, oana, ce să îţi iei de cinci lei
oana are: douăzeci şi patru de ani o cocoaşă câţiva câini şi pisici
oana nu are: bani casă cizme cu toc inel de logodnă
oana nu mai are: copii
oana nu mai are: uter
eu râd
râd e vers, îi zic lui
vă zic şi vouă: râd e vers
fi-v-ar universul vostru dual
păi da, dumnezeu există, mereu vorbim de el, mereu scriem de el
e un subiect bun pentru scris, dumnezeu
un subiect bun pentru orice
dumnezeu te iubeşte
dumnezeul mă-ti nu vezi pe unde mergi
nu văd doamne
nu văd calea ta doamne
arată-te!
şi atunci dumnezeu:
deschise acest site şi spuse
phuuuuuuuuuuuh
şi totul, în mod absolut
se prefăcu
precum prietenul
că nu mă cunoaşte
şi atunci dumnezeu spuse:
termină şi tu frumos textul ăsta, anul ăsta, iubirea asta
înveleşte luna împarte cu cineva o jumătate
de viaţă o pâine o ciorbă o friptură de miel, şi spune, spune după mine:
(trebuie să inventez ce spune dumnezeu, trebuie să gasesc eu ceva însă mereu
îmi amintesc de cum eram într-a şaptea şi scriam cu creta pe tablă:
i've just called to say i love you I've just called to say I love you i've just called to say I love you)mi-e lene doamne să mai inventez ceva după tine, mi-ar trebui aşa
vreo şapte zile nu le am doamne nu mai am timp doamne
eterna minciună, nu am timp, nu mai am timp
nu am nici spaţiu doamne, unde vrei să mai încapă şi universul meu
tu doar dă-mi ceva zile în plus şi am să te invit şi pe tine
în inima mea doamne
cu toată iubirea mea necondiţionată
să vezi şi tu cum e, doamne
să ştii şi tu cum e