PROSTIA OMENEASCA
tati
hai să-ţi spun acum
când aproape ai împlinit optsprezece ani
o poveste
eu am apucat să văd
prostia omenească
până tu ai crescut aşa de mare
în foarte multe feluri
sigur
la început mi se părea că bătrânii mei
sunt cei mai proşti
pentru că nu mă înţelegeau
apoi am zis că profesorii mei sunt proşti
pentru că nu ştiu să mă înveţe
o matematică o fizică o geografie sau o română
cumsecade
dupa cinci ani am fost sigur că şeful meu e cel mai prost
şi am crezut asta timp de zece ani cât am lucrat pentru el
cu obstinaţie
după ce m-a dat afară
am mai dat de câţiva proşti
contabilul meu când mi-am făcut firma
directorul meu de vânzări
care îmi cheltuia banii în loc să îi facă
ok firma de catering care nu voia să ne aducă
mâncarea la 12 30
pe motiv că ar fi prea devreme
şi am mai dat eu tati de mulţi proşti
unii aveau diplome
alţii aveau bani
alţii şi una
şi alta
dar cel mai prost dintre proşti
a fost şi a rămas unul care mi-a zis
într-o zi ca altele
că el îşi bagă picioarele în...
mă rog, nu mai contează în ce
important e că acel ceva era foarte tare, era
de-a dreptul dur
iar el avea de pornit
la un drum foarte lung
PREMONITIE
după îmblânzire nimeni,
nimeni
nici măcar vreunul dintre noi
nu mai poate fi
la fel de bun
pentru ceilalţi
adormiţi de praful de pe aripi
încolonaţi pe drumul fricii
atunci când hrana parazitului
devin toate sentimentele noastre
născute din cadenţă
hai să-i facem pe toţi
să înţeleagă
că au greşit în folosirea adevărului
pe post de tobă
sau judecătorul din mintea noastră
ne va face el cumva să suferim
toată viaţa pentru nişte fapte
pe care nu le-am comis
chiar dacă am fost violaţi
mereu ceva cu care
judecătorul nu va fi de acord
cu buletinul de identitate
cu raportul înălţime-greutate
sau cu imaginea din oglindă
singura responsabilă
de marile noastre abuzuri
iar la urma urmei
în rai şi în iad
justiţia lucrează
impecabil
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu