poemul salvator XXV
am unele intenţii atunci când închid ochii poate
vreau să-mi scot ceva din minte de exemplu
formele care nu-mi zâmbesc astăzi
sau poate nu am nicio intenţie pur şi simplu
îmi fuge pământul de sub picioare
savurându-te cu gândul
mi-am înfipt dinţii în umărul acestei dimineţi precum
visul cel frumos s-a-nfipt în coşmarul zilei
în care citesc presa şi aflu că o domnişoară
şi-a scos rinichiul la vânzare ca să poată urma
facultatea de medicină
stau tâmpă împletind gene arse de lacrimi
cum dracu să mai scriu azi o poezie gigea
când raţiunea poate ajunge atât de slută
când abandonarea de sine are cote atât de joase
domnişoară, există alte soluţii
o facultate de psihologie plătită cu preţul propriului rinichi
sugerează că nu vei fi un bun psiholog
vei da şi altora asemenea sfaturi?
totuşi drama rămâne...
o voce dinlăntrul meu îmi atrage atenţia
mulţi nu te vor îndrăgi pentru logica asta
lumea preferă barbaria în locul stăpânirii de sine
ce-are a face! rămân la convingerea mea
pe alţii îi ajuţi doar dacă tu ai tăria sufletească a fierului
vizitez muzeul inimii: un pumn de scântei
încă e bine
nu m-am bazaltizat
totuşi
înainte de a pleca strânge-mă puţin în braţe
poemul salvator XXI
banul! o insulă de hârtie fără de care
ne scufundăm în spaime!
în cotidianul nostru florile răului au crescut
discret din florile mucegaiului
deh! de foame facem ulcer
nu de poezie!
fără bani îţi înalţi inutil glasul
fără bani chiar şi-o scrumbie e impertinentă cu tine!
*
doi popi români s-au iubit cu tot tacâmul
acum s-au denunţat. din scrisorile lor aflăm că după
ţocăituri şi mângâieri pe sub sutană urmau
plicuri pline cu bani!
bani! pentru maşini şeminee şi cluburi popeşti!
unde se pipăie pe îndelete destinul poate poate
mita umple cerul!
iată! astăzi am scris pe blogul meu
despre bani! despre bani se vorbeşte de săptămâni întregi
despre atacurile speculanţilor ofensivi
despre păsările-mercenar pe care le-au crescut şi
care au ajuns – cu răbdare de diavol - în avanposturile îngereşti
iar acum se apropie de rugăciunile sfinţilor!
mâine ne vom ucide între noi? pentru banii care cumpără pâinea?
în orice caz dacă voi muri moartea mea va fi superioară
voi muri cu poezia în gură
pare plicticos
dar eu vreau să-mi păstrez principiile intacte
şi-o lumină a ochilor care să înşire lumânări
una după alta pe drumul bun
care mai rămâne după cum am fost avertizaţi:
îngust...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu