vineri, 24 iulie 2009

am citit: TUDOR NEGOESCU

LA VEDERE

Nu e nevoie să urcăm la ceruri pentru
a ne salva.
E destul să găsim calea.
Şi să aşteptăm.

Pentru că rănile ne sînt litere
dintr-un alfabet al durerii,
vom învăţa să ne scriem protestul cu
aceste trupuri de pripas,
întinse pe asfaltul din faţa Primăriei:
Salvaţi sufletele noastre sau uitaţi-ne
dracului odată!
Din întunericul cărnii, precum crinii,
într-o zi, vor ţîşni spre lumină cuvintele
rugii noastre păgîne…

Pînă atunci, bucurîndu-ne de viaţă,
vegetăm şi noi, în aşteptarea minunii.
Trupurile trădătoare ne putrezesc,
impudice, îmbătrînind frumos,
la vedere.

ZEI, OAMENI SI PAPUSI

Să sacrificăm păpuşile acestea
perfecte, spuneau oamenii,
poate aşa îi vom îmbuna
pe zei!

Să sacrificăm oamenii aceştia
imperfecţi, spuneau păpuşile,
poate aşa vom scăpa
şi de zeii lor!

De sus, de pe munte, se putea
vedea un spectacol mareţ:
mii de ruguri aprinse,
oameni şi păpuşi în flăcări.
Şi nici un zeu!

EXERCITII DE STIL

“ – Miroase a hoit viaţa asta,
dar tot atît de bine ar putea
mirosi a smirnă!
Îmbălsămaţi-o, păcătoşilor,
dacă puteţi, în Lumină!”
declamă prietenul meu,
proorocul din Piaţa Centrală,
făcîndu-şi divina meserie,
spre amuzamentul măturăreselor
cu fuste înflorate.

Îmi privesc sufletul la ecograf
şi mi se face frică de
întunericul din el.
Ecograful nu minte.
Diavolul, da.

În fiecare zi copiez moartea,
într-un fel de exerciţiu de stil,
obositoare repetiţii pentru premiera
piesei în care Dumnezeu,
actorul principal,
nu va apărea niciodată
pe scenă.

APOCALIPSA DUPA DORUN

Horcăia în somn oraşul asmatic
sugrumat în abatoarele
ceţii,
sub tăişul palid al neoanelor
cădeau în rigole
capetele plecate ale ultimilor
trecători…
Gemeau, împuşcate în burtă,
tonomatele oraşului …
mărunţişul lor jegos inunda
pieţele, într-o zornăitoare
hemoragie!

- Nu vă pierdeţi capul! ne mobiliza
Dumnezeul acestei lumi,
umflînd cu pompa
păpuşa gonflabilă a iluziei…
Vă implor, nu vă pierdeţi
atît de uşor capul,
fraţii mei!
Pentru un singur dolar fals
puteţi şi voi s-o aveţi!

Dacă aş putea să urc această
Golgotă înălţată din milioane
de căpăţîni vii,
fără să mă ademenească
irealul lor cîntec
de sirenă,
fără să mă înduioşeze sfîşietoarele
lor imnuri de slavă, închinate
călăilor,
dacă aş putea să mă tîrăsc
pînă în vîrf...

Niciun comentariu: