A apărut o eroare în acest obiect gadget

vineri, 28 august 2009

am citit: BOT EUGEN

Autumnal

Vântul îmi spulberă pletele negre şi impermeabilul suflând,
impermeabilul meu fâlfâie precum o flamură neagră în vânt.
Sunt doar în trecere pe pământ.
Cineva mă-nmormântează-n ceruri, pe când
sângele-mi bate-n artere frenetic din aripile verbului "sunt".
Muritorule, născut în toamnă, sub zodia agoniei,
leac îţi cauţi în strigarea smulsă din gâtlejurile celor morţi,
în mierea extrasă din cuvinte, -n gustul amar al tăriei,
în aspirinele băute cu ceaiul negru, în albele nopţi...
Scorpionul celest mă împunge cu mii de raze din umbră,
îmi aleargă otrava luminii prin neuroni şi prin vene.
Corăbiile cărnii după sirene cu ochi căprui umblă,
bântuită de-un roi de albine nocturne, tâmpla mea geme.
Vuiesc, Doamne, pustietăţi mişcătoare sub ploaia de stele,
se ruinează în mine cele şapte minuni ale lumii...
Carul-Mare-şi plimbă visătorii ре-abrupte căi şi rebele,
se duce naibii şi Ursa Mică, - şi iese nebuna din piele...
Plină este sfera Lunii de sine, pieptănându-i perciunii
insomniacului palid care îi locuieşte pe unii.
Vântul îmi spulberă mantia de himere suflând,
mă cravaşează cu patimă, mă pălmuieşte.
Un domn cu vocea ruginită mă ucide în gând,
bătându-mă pe umăr cu palma părinteşte,
pe la spate-mi persiflează umbra mişelul, rânjind...
Coboară treptele-n adâncul subteranei săracii
şi tac mâlc sfincşii dreptăţii, cu vorbe plebea-i hrăneşte...
Pe vârfurile tăcerii flanează zeii despicând
zdrenţele de nouri luminoase,
îşi oţeleşte sabia spiritul şi străluceşte...
Pe când se bate cu îndoielile cugetul, care, vai, sângerează crunt,
inima-şi scrie pe albul foii durerea cu fluidele verbului "sunt".
Ca un corb rănit, cel dus pe gânduri şchiopătând,
din aripi negre-mi flutură
peste o trecătoare care apune în orizonturi de purpură.

2 comentarii:

nicolae spunea...

am selectat "Autumnal" pentru ca face o radiografiere vietii si are un naduf inabusit. as fi scris fara rima aceste trairi. simplificat totul ar fi aratat asa:

"se ruinează în mine cele şapte minuni ale lumii
se duce naibii şi Ursa Mică
un domn cu vocea ruginită mă ucide în gând
bătându-mă părinteşte pe umăr cu palma
coboară trepte-n adâncuri săracii
şi tac mâlc sfincşii dreptăţii
pe când se bate cu îndoielile
cugetul-mi
inima-şi scrie durerea
verbului "sunt"."

Bot Eugen spunea...

Nicolae, mulţumesc în primul rând pentru buna primire. În al doilea - pentru sfaturi si sugestii, sunt binevenite oricand.
Ai creat aici un spatiu frumos şi primitor, de care, sunt sigur, o să se bucure de acum încolo multă lume.

Sa ai cat mai multi oaspeti si vizitatori şi mult succes in continuare.

Cu stimă, Eugen