A apărut o eroare în acest obiect gadget

joi, 6 august 2009

am citit: DUMITRU ISTRATE RUSETEANU





INEVITABILUL

Eu sunt paşnic, cuvântul
E bestia.
Deschide răni pe lumină,
Pătrunde ca virusul
În realitate,

Poate preface universul
Într-o bubă scârboasă
În mizeria căreia
N-ai încotro, te adaptezi...

ZIDUL

Umblu cu-n zid de cuvinte după mine.
Cum apare o primejdie
Sar peste el –
Evit, astfel,
Aglomeraţiile cu dictatori
Şi coada la fericire.

Dacă-mi voi rupe osul divin,
O să-l arunc în traista
Vreunui colecţionar.

Intre timp o lipitoare
Soarbe din suflet substanţa activă.
Nu şi putoarea...

RUŞEŢU SINGURĂTĂŢII MELE

Timpul trece
Ca orice insectă
Purtătoare de venin.

Stau cu palmele lipite de cerul
Libertăţii
Şi picioarele libere, libere….
Singur, clopotul bisericii
Işi propagă
Până în creier
Undele
Si împrăştie norii nebuniei.

Veniţi în marsupiul meu -
Războaiele au încetat.
Puteţi da cu cornul, cu copita,
Sau lenevi pe vecie…

CEL MAI URÂT POEM DESPRE PATRIE

Patrie?! Eu n-am aşa ceva!

Doar o zgârâietură pe retină.

Maştera asta m-a scos
Din cămaşa de forţă,
M-a lăsat liber doar
Pentru a avea pe cine prinde
Cu lasso-ul.

NU-MI CONVINE, DAR... DE!

Viaţa e o jucărie cu cheie,
Iar Dumnezeu - covorul fermecat
De sub ea.
Şi muşcă ori de câte ori vrea,
Şi-o coboară înapoi
În adâncuri
De unde a fost scoasă
Cu un beţişor.

Sufletul meu e nevoit
Să-şi caute hrană
Ca orice animal.

Nu mai vreau în lume!

IMPIETATE


Slăbeşte-mi lanţurile! Doamne,
Mi-ai îngăduit să caut idealul
Prin memoria Ta.

Şi-l tot caut.

Rană deschisă mi-e cugetul.
Durerea lui –
Smerenia ce Ţi se cuvine.
Nu-mi ucide înţelesurile,
Printre ele
Se află necuprinsul Tău...

CE-O FI CU VIAŢA ASTA?

Mi se pare mai scurtă
Decât plapoma.
Dacă o trag peste cap
Îmi rămâne ecoul
Pe-afară...

Plătesc pentru ea
În fiecare clipă
Câte-o globulă roşie.

De-ar fi să-L leg cu ea
La ochi
Pe Dumnezeu,
Ar nimeri prăpastia

VINO!

... Osul mi-e numai bun pentru cruce.
Doar răstignit pot să te legăn
Şi să te hrănesc direct din răni.

Vino,

Până ce nu mă vor
Lăsa la vatră
Neciopliţii ăştia din roca nimicului
Ce se culcă pe conştiinţă
Ca boul pe coadă...

PERICOL DE CONTAMINARE

Dragii mei dragi,
E timpul să vă treziţi
Din morţi.

Aţi uitat să trageţi apa
După viaţa voastră
Cu care aţi mânjit rochiile
De mireasă, spitalele -
Cămaşa de forţă
Aşezată în frigiderul
Istoriei.

Miroase, pute, trăzneşte!

Niciun comentariu: