sâmbătă, 15 august 2009

am citit: LEONARD ANCUTA

sexul creierului

prima revelaţie perfectă a fost cînd mi-am dat seama că natura
face lucruri perfecte
norii sunt perfecţi, aşezaţi perfect ninsoarea e perfectă
căldura e perfectă
stelele perfecte chiar şi numărul lor e desăvîrşit
perfect este şi nimicul, şi timpul, la fel şi curgerea lui
oamenii îmbătrînesc perfect, mor perfect iar amintirile despre ei rămîn sublime o perioadă
apoi dispar perfect aşa cum au dispărut dinozaurii
extraordinare sunt şi trăirile
şi modul de a-şi bea cafeaua dimineaţa
Sara şi felul ei de a mă privi
ei da, sexul creierului meu este de o perfecţiune egală cu nebunia
în timp ce aceste gînduri uluitor de egale şi aşezate superb în respiraţia creierului meu
cu sex splendid
tocmai treceam cu paşi perfecţi fără egal ocolind bălţi perfecte
aerul atît de supranatural din ochiul cerului mă poftea ca un majordom ireproşabil să-i străpung plămînii
iar o lumină sfîntă se juca în privirea mea în timp ce adulmeca un cerşetor
la fel de superb ca toate treptele din pasajul universităţii, plus impresia de o singularitate incontestabilă
că scara se continuă în aer numai pentru el, pentru ultima cină minunată
în momentul acelea în curgerea fantastică a sîngelui am simţit cum s-a produs un nod perfect
pe care bicuspidele perfect ascuţile l-au tăiat în două jumătăţi perfecte
acest lucru se petrecea în intervalul desăvîrşit dintre două respiraţii perfect egale
în clipa cînd întinsesem mîna o lungime perfectă
pentru a dărui cîteva monede rotunde, excepţionale
am rămas blocat extraordinar, pentru două secunde
imediat după ce perfectul cerşetor mi-a mulţumit absolut şi credibil
apoi am păţit cîţiva paşi savurînd cele două jumătăţi perfecte de nod ideal
şi am intrat în privirea formidabilă a unui transsexual fără niciun defect
din privirea lui curgea spre mine un perfect ceva pe care nu-l înţelegeam
iar ochii mei priveau către sînii lui magistrali ce se ridicau şi coborau uşor şi cald
în zăpada perfectă din creierul meu cu sexul absolut
aveam impresia că mişcarea asta a sînilor mă duce cu gîndul la o piatră perfectă
iar impresia ideală a pietrei îmi crea o senzaţie de rostogolire fără cusur
pe o pantă perfectă, interminabilă, apoi o translaţie inversă, la fel de perfectă
la fel de interminabilă
aceasta a fost împrejurarea ireproşabilă, în care o multitudine de factori pe care îi înţelegeam perfect
se intersectau cu o altă mulţime de factori pe care nu-i înţelegeam tot perfect
şi din reuniunea aceasta am văzut cît de perfectă e tristeţea
am rămas suspendat cu sfinţenie între două etape ale vieţii
şi creierul meu unic, cu sexul într-o erecţie desăvîrşită, pioasă
şi-a dorit păcatul unei ţigări
m-am executat aprinzînd cu o mişcare nemaivăzută şi am suflat fumul înainte
am început să merg prin el ca printr-o pădure perfectă scornită fără greşeală de o imaginaţie infinită
singura care nu poate fi mărginită de nicio altă imaginaţie
singură şi nepăsătoare la fel ca un dumnezeu
la vreo zece metri în spatele transsexualului am realizat că şi perfecţiunea perfectă
suportă o indoială de aceeaşi intensitate
şi m-am întristat de perfecţiunea unică a zilei de mîine, gîndindu-mă că nu va fi niciodată
la fel ca astăzi
am zîmbit aşa, de parcă aş fi avut în gură zaţ de cafea neîndulcită
rămas pe fundul unei ceşti dintr-o dimineaţă ce n-a ajuns încă prezent
apoi la fîntîna fără seamăn porumbeii şi-au luat perfect zborul
iar totul a revenit la normal
perfect

Niciun comentariu: