joi, 20 august 2009

am citit: ştefan ciobanu

omul este om şi-n crucea goală

oamenii au dorinţe mărunte
cum ar fi să respire sub apă
în mediul acela
unde sunetul se mişcă autist
uneori aşteaptă leşinul ca pe o maşină cu pâine
îşi întâmpină moartea în şoşoni citesc cărţi pentru că au forme de aripi
construiesc zgârie nori în loc de zgârie morţi
se îmbrăţişează pentru a pune între ei virgulă
morfina doar le mătură durerile
cu târnul
fără mămoşenii
din toate frunzele îi pândeşte rugina
ca o piatră în praştie şi le loveşte tâmplele
luându-le locul
pe scaunul de pe verandă
rămâne adesea aerul
care se dă în balansoar

Niciun comentariu: