joi, 20 august 2009
am citit: ştefan ciobanu
omul este om şi-n crucea goală
oamenii au dorinţe mărunte
cum ar fi să respire sub apă
în mediul acela
unde sunetul se mişcă autist
uneori aşteaptă leşinul ca pe o maşină cu pâine
îşi întâmpină moartea în şoşoni citesc cărţi pentru că au forme de aripi
construiesc zgârie nori în loc de zgârie morţi
se îmbrăţişează pentru a pune între ei virgulă
morfina doar le mătură durerile
cu târnul
fără mămoşenii
din toate frunzele îi pândeşte rugina
ca o piatră în praştie şi le loveşte tâmplele
luându-le locul
pe scaunul de pe verandă
rămâne adesea aerul
care se dă în balansoar
oamenii au dorinţe mărunte
cum ar fi să respire sub apă
în mediul acela
unde sunetul se mişcă autist
uneori aşteaptă leşinul ca pe o maşină cu pâine
îşi întâmpină moartea în şoşoni citesc cărţi pentru că au forme de aripi
construiesc zgârie nori în loc de zgârie morţi
se îmbrăţişează pentru a pune între ei virgulă
morfina doar le mătură durerile
cu târnul
fără mămoşenii
din toate frunzele îi pândeşte rugina
ca o piatră în praştie şi le loveşte tâmplele
luându-le locul
pe scaunul de pe verandă
rămâne adesea aerul
care se dă în balansoar
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu