tskhinvali...
Ştiu
totul vine dintr-o pravoslavnică
limbă cu ţ
la fel de apăsătoare ca o şenilă de tanc
pe colivia neamului meu
ar trebui să nu mai pun cînepă în războiul ăsta
dintre inimă şi minte doamne
dar scînteile sar ca o horă de iele
pe cămaşa de mire
şi trec prin carne
ştiu ar fi mai bine
să vorbim despre dragoste
şi alte zile lăsate grele
pe sub mesteceni astă primăvară
dar sîntem aici în nămolul acestei veri
ca o pată roşie
pe care nu o mai poate spăla
nici o apă blestemată
nici un rîu de graniţă
ci doar războiul
dintre
tine şi mine
fericirea nu se dă lunea vărsat ...
stau în golul dintre zile
ghemuit cu tălpile pe zidul rece al zilei de mîine
îmi zic oamenii nu pot fi şterşi cu radiera din tine
seamănă prea mult cu un drog
cu nişte tatuaje cu care te obişnuieşti
prea bine compromise în amintire
trec prin tine ca nişte trenuleţe austriece de jucărie
fiecare cu luminiţa lui
îşi fac tuneluri poduri
au fericirea lor parazitară
universul în care tu eşti
doar o cochilie uriaşă
neliniştea gesturilor tale nesemnificative
nu va însemna pentru ei
decît o schimbare de anotimp
o banală inversare a polilor magnetici
vor iubi şi vor urî la fel de mult
ca şi pînă acum
indecenţa de a te locui
gînduri numerice...
mă gîndesc uneori la oamenii
care mă scot din ecuaţiile lor
sau care mă reduc la absurd
deşi poate uneori din lene
mă aproximează la două
sau trei zecimale
mă gîndesc la oamenii
care mă adună la grămadă
mă împart la cei care mă vor
şi care sînt doar numere prime
ca apoi să mă ridice la puterea a doua
sau chiar la puteri pe care nu le posed
mă gîndesc la oamenii care mă înmulţesc
cu mine însumi sau cu vreo valoare absolută
pînă ajung asimptotic să tînjesc în doruri infinite
după numerele întregi şi reale
ca într-un labirint de oglinzi
mă gîndesc la oamenii care mă extrag din orice formulă
mă împart la zero sau la valori negative
care mă combină cu pi sau mă aşează sub radical
mă ridică la cub mă întind pe sferă
mă înghesuie în logaritmi
sau mă consideră vreo valoare imaginară
mă gîndesc şi sînt
da probabil eu
da
probabil sînt foarte dur
în nevoia mea de a fi foarte fin
poate sînt foarte ieri în
efortul meu de-a fi mîine şi
e posibil să fiu foarte trist
străduindu-mă să zîmbesc
cînd privesc ce există în van
sau aleg să ignor ce iubesc
dar cu siguranţă sînt eu
plictisit să accept ce nu am
să imit ce nu vreau
să pretind ce nu sînt
în acest univers
paralel
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu