marți, 4 august 2009

am citit: VLADIMIR NEGRU

ţara lui nu-ştiu-unde

sunt atâtea lucruri care mă uimesc
toamna asta nefericită ca sunetul unei flaşnete
măiastra cu aripile ciunte desenată pe-un zid la Socola
bătrânelul acela blajin care cerşeşte la colţ
şi-mi zice c-ar trebui să mă las de ţigări
fetiţa mea care crede că-i Dumnezeu
şi-i oferă jumătatea cu mac a covrigului
ea care s-a căsătorit cu un olandez

îmi spun că nimic din toate acestea
nu este real că tu o să rămâi lângă mine
să-mi ţii de urât până la capătul fricii
îmi vei povesti de unde-i mirosul acesta de violete
prin câte pustiuri de porţelan am întins mâinile
cine mi-a scrijelit pieptul cu unghiile căutând viaţă
cineva mă va lămuri în sfârşit unde ajung oamenii
care se aruncă de pe stâlpi din iubire
de ce umbra mea deghizată în trecător
adoarme cu genunchii la piept ca un copil speriat

loc de strigat îngeri


mă emoţionează ciorile
ce-mi strigă numele
nedumerite să vadă cum încerc
în fiecare seară
să-mi iau zborul de la balcon
de fapt
nu ştiu încotro să merg
încă înghit din obligaţie toată ziua lumini
pun inel în buricul pământului
nu răspund la beep-uri
vântul îmi şterge urmele
ţinându-mi prelegeri plictisitoare despre uitare
mă învaţă să torn fantasmele în forme
cum să dorm pe puntea dintre lumi
cum să pun deoparte banul pentru luntraş

îndărătul porţilor e întotdeauna lumină
mereu cineva are de spus o poveste
unii fac dragoste un fel de
body painting cu sentimente
mă ung cu ceară peste urechi buze şi ochi
voi da foc bisericii unde mi se închină cuvintele
ca nişte babe cuvioase ce cred în minuni
curând îmi voi bea toate nick-urile
într-un cocktail cu gust de ouzo
tăvălindu-mă prin noapte
îmbrăţişat de o Kali cu pielea albastră

slăbiciuni şi realităţi


nu ne-a mai rămas nimic de făcut
prea multe dihănii cu ochii cusuţi
îşi croiesc drum între noi plouă
cu izvoare captive în praf

ea aleargă cu braţele întinse
inventează albii bărbaţilor de nisip
cuvinte pentru scrisoarea boţită
pe care o ţine încă la piept

îmbrăcat în haine puţine
sufletul acestui bărbat golit
ca o zidire călcată de hoţi
îşi caută loc prizonier al viului
visează o cafenea fără uşi
fructe nepăzite pe masă

Niciun comentariu: