SPERANTA
Intr-o încãpere patru lumânãri ardeau încetisor. Era atât de liniste încât le auzea-i vorbind.
Prima lumânare a spus:
- Eu sunt PACEA! Oricum nu mã mai puteti tine aprinsã. Asa cã... mã voi stinge.
Flacãra s-a micsorat si s-a stins.
A doua lumânare a spus:
- Eu sunt CREDINTA ! Vãd cã lumea si-a pierdut credinta, asa cã ma voi stinge si eu.
A treia lumânare a spus:
- Eu sunt IUBIREA! Dar vãd cã oamenii nu mai manifestã nici un fel de iubire, asa cã mã voi stinge si eu.
Atunci în încãpere a intrat un copil si a început sã plângã cã lumânãrile s-au stins si s-a fãcut întuneric în camerã.
Atunci a patra lumânare a spus:
- Nu-ti fie fricã, atâta vreme cât încã mai ard eu, le putem reaprinde pe celelalte.
Eu sunt SPERANTA.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu