am citit: www.ssoniai.weblog.ro

Stirile televiziunilor noastre


Stirile televiziunilor noastre... interesante? sub nicio forma, mai mult, mult mai mult ingrozitoare. Ne ataca zilnic la orice ora ca suntem un popor de criminali, violatori, talhari, suntem un popor de nenorociti, asta vedem si auzim zilnic la orice ora la toate stirile televiziunilor noastre. Doar atat? Nu exista nimic bun? nimic imbucurator pe tot teritoriul tarii?
Vii de la serciciu si iti zici ca 10-15 minute iti poti permite sa te odihnesti pana sa incepi sa aranjezi prin casa sau sa gatesti ceva si zici sa arunci un ochi la TV.
Si ce sa vezi, ceva stiri, sa mai afli ce se mai petrece prin lume, si afli:
unul cade de pe bloc, unul a intrat cu masina in tren si in urma lui au ramas 13 morti, 2 prostituate au ucis un batran... si lista putea sa continuie, dar fara atentia mea.
Chiar suntem un popor de criminali, violatori, prostituate, hoti, perversi, nebuni, etc, etc, etc? (ca nu mai pot gandi de suparare), chiar nimic bun nu se petrece in aceasta tara? Nu mai exista un om care sa faca o fapta buna, crestineasca, sa ajute sau sa creeze ceva bun?
Apoi ne intrebam de ce pleaca tinerii sa munceasca in alte tari? Ne intrebam de ce adultii isi lasa copii in tara si incearca sa isi faca un viitor departe de tara? Pentru ca nu incercam sa ajutam, pentru ca avem doar cerinte, dar nu mai vrem sa stim ca avem si obligatii. Avem doar drepturi, dar nu si indatoriri.
Ne instruim aici si apoi plecam sa profesam in alte parti. De ce? Nu pentru ca nu ne dorim sa muncim aici, ci pentru ca nu suntem valorificati, pentru ca tot ce este bun moare, toate sperantele si ambitiile noastre se lovesc de un zid de birocratie, de nepotism, de mita, de legi strambe si de oameni nedrepti. Si apoi cum sa nu iti doresti sa pleci, si apoi cum sa nu te intrebi "ce a ajuns aceasta tara?" Ce a ajuns? Nu, mai bine: cine a ramas in aceasta tara? Prea multi Nebuni, pungasi, violatori, criminali... prea putini oameni corecti, cinstiti, cu bun simt si respect. Prea putini...
Chiar nu exista nimic minunat in aceasta tara? Doar fitze si figuri? Au murit talentele, au murit actorii mari, cantaretii si compozitorii buni, au murit ferindu-se de ziaristii actuali care nu stiu sa faca reportaje decat despre nu stiu care "diva" care isi boteaza copilul, sau despre un fotbalist care "moare de foame" dupa ce (nu am idee care tribunal a dat un verdict ca) acesta trebuie sa plateasca o suma de bani unui club de fotbal in urma faptului ca a fost drogat in nu stiu ce perioada de timp, si nu stiu care mare "figura" din fotbal spunea ca ar trebui ajutat de toti sa stranga acea suma de bani. Adica cum? Nu prea inteleg. Colecta nationala ca respectivul trebuie sa isi plateasca datoria capatata in urma unei doze de droguri? Adica sa platim noi ca el s-a drogat? Dar ce, l-am obligat eu sau altcineva? Era si este atat de increzut ca s-a crezut mai sus de tot si de toate. A considerat ca o vedeta ca el isi poate permite orice, inclusiv sa isi bata joc de corpul sau si sa se drogheze. Daca ar fi fost un boschetar de pe marginea drumului care nu stie sa scrie si sa citeasca poate ca as fi crezut ca nu stie cu ce se confrunta, dar el, jucator apreciat si plecat pe bani f f f multi in tari straine? Nu, asta nu o mai pot suporta si inghiti.

Gandurile mele

Am mai incercat acum mult timp sa imi creez un blog, si nu pentru ca asa e la moda, ci pentru ca simt nevoia sa spun ce imi apasa sufletul, sa spun ce imi bucura inima, fara teama ca cel care ma aude vorbind va fi lezat ca eu ma bucur sau sufar pentru diverse, nu vreau sa supar pe nimeni, nici macar atunci cand ma bucur. Stiu ca uneori bucuria unuia e tristetea altuia, si asta nu pentru ca m-ar bucura de raul altuia, ci doar ca se intampla ca viata sa ne aduca in astfel de situatii.
Suntem atat de prinsi in treburile cotidiene, am devenit atat de sceptici si neincrezatori in semenii nostri, am vazut atat de multe inselatorii, ca nu mai putem sa ne bucuram sau sa ne intristam fara ca cineva sa nu comenteze rautacios.
Citeam zilele trecute, pe un site oarecare, cum cineva cerea ajutorul semenilor sai. Cerea haine pentru copii sai sau alimente pentru acestia. Citind acele randuri stateam si ma gandeam: cat la suta din acele randuri reprezentau adevar si cat minciuna, si ma gandeam daca: sunt singura care gandeste asa? Apoi am continuat sa citesc si urmatoarele note si am constatat ca nu eram singura, si nu stiam daca sa ma bucur sau nu. Sa ma bucur ca nu eram singura care nu credea cele citite sau sa ma rusinez ca am judecat gresit. A inceput un lung sir de comentarii si riposte, de aprobari si incurajari, pana am ajuns la o notita in care cineva isi justifica neincrederea in astfel de cersetorii moderne" (cum le numea). Povestea cum "s-a ars" de 2 ori, destul de urat consider eu. Prima data cu un cersetor din oras. Il vedea zilnic pe acesta cum, cu o figura amarata, cerea un ban sa isi ia o paine, si persoana, milostiva fiind, nu trecea fara sa nu ii lase ceva. Apoi intamplarea a facut sa afle ca acea persoana este un obisnuit al unui anume restaurant din oras unde se ospateaza seara de seara cu mancaruri si bauturi alese. Aceasta fiind prima pacaleala spunea ca si-a invatat lectia, pana cand a vazut la TV o emisiune in care o femeie isi plangea de mila si cerea ca lumea sa o ajute sa stranga o anumita suma de bani pentru operatia la ochi a unuia din cei nu mai stiu cati copii, ca este o femeie inselata de barbatii pe care i-a iubit si cu care are copii, si tot asa, vaicareli si vaicareli. Persoana milostiva de care vorbeam nu sta mult pe ganduri si trimite ceva bani in contul anuntat la TV. Tot ea povestea ca, dupa ceva timp, ani sau luni, dar indeajuns sa poata recunoaste femeia amarata si distrusa de la TV, aceasta revine cu aceeasi poveste trista si tot la TV, dar de acesta data pe post sunt date legaturi telefonice si cu persoanele incriminate ca nu ajuta la cresterea copiilor si atunci, doamna noastra milostiva, afla cu stupoare ca aceasta femeie (ca nu o pot numi mama), desi avea suma necesara pentru operatia copilei, nu a mai facut interventia necesara pentru redarea vederii pruncului sau.
Si atunci stau si ma intreb: cat la suta din ce citim in presa, ce vedem la TV, ci privim pe strada, este adevar si cat minciuna? Si atunci cum sa mai spui in gura mare ce te bucura si ce te supara cand stii ca imediat "cineva de bine" va avea ceva de comentat, ca va arunca cu noroi sau va face misto de tine. Dar aici e altceva, cine vrea citeste, cine vrea comenteaza, dar nu ma vor face sa ma simt rau ca am o parere. Nu oblig pe nimeni sa citeasca gandurile mele.

Cititorule, sa ai o zi minunata!