cinci minute
uite dacă suspendăm lumea cinci minute/rămân doar două ferestre/iar morţile noastre vor arăta aceeaşi oră la rever/ceva ca o coincidenţă/cum a fost cea de azi/adică o dată la câţiva oameni/nu trebuie să vezi/aşa cum bem fiecare vinul nostru/aşa cum alegem doar trei locuri unde ne rugăm/pe marginea lumii/pe marginea ta/pe marginea mea
****azi mi-ai spus că libertatea e un copil desculţ/care-şi caută urma în viitor
o să-ţi tac
poem cu mască
urăsc poemele care ştiu dinainte ce se întâmplă
urăsc să-mi spui
că există timp între mască şi chipul tău
ziua asta o voi răzui de toate culorile
la fel şi pe celelalte
e nevreme pentru noi
nu înţelegi?
am nevoie de pământ fraged
ştiu sigur că undeva,
o toamnă aşteaptă să-mi curgă o iubire de poveste
mozartine amărui
ziua năvălea pe sub oameni
ca un decolteu de marchiză
peste incertitudini
e adevărat
cele mai multe răspunsuri
nu le-am aflat în momentele erotice
le-am simţit când stăteam pe marginea patului
cu capul între genunchi
aşa cum îl găseam în copilărie pe bunicul
rugându-se cu faţa în mâini
-tot aşa l-au găsit mort-
l-aş fi întrebat dacă a aflat
câţi dumnezei ne vor judeca
pentru fiecare pădure ucisă
cu nebunia noastră
dealtfel, singura certitudine
că suntem o formă de artă pură
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu