3
*
mă uit la Tăcerea mieilor
candoarea lui Hanibal
îmi aminteşte de chipul
mireselor înaintea altarului
**
cineva coborând într-o peşteră
scapă lumînarea şi rămâne în beznă
nicio licărire, doar sentimentul vag că
răul sălăşluieşte prin preajmă
şi e de ajuns să vrea s-o ia de la capăt,
într-un luminiş plin de iarbă
pentru că, până la urmă, totul
e tăcere, singurătate şi răceală
pentru că, până la urmă, totul
nu este altceva decât moarte
***
va fi bine
în cele din urmă vremea se va îmbunătăţi
Discovery va fi lansată (din nou) pe orbită
Liverpool fc îşi va reveni în curând în formă
iar aburii alcoolului mă vor învălui
într-o pace cum nu a mai existat alta
de la semnarea ultimului tratat de neproliferare
a armelor de distrugere în masă
în timp ce tu vei traversa încă o dată
şesul din faţa casei bunicii
făcând satul să pară
un tărâm de poveste şi vis
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu