miercuri, 2 septembrie 2009

am citit: GENA GURAU

sincope în normalitate
(fragmente)

sâmbătă am bulerat toată noaptea prin centrul oraşului.
(…)
mi s-au întărit sânii nu sunt la sindrom nu sunt nici măcar curioasă să aflu dacă n-o fi de la lună plină sau ceva de genu’.
întotdeauna mă iubesc mai mult când mi se-ntâmplă.
(...)
mă simt o caricatură de om. cu cât aş vrea să vorbesc, pentru că este singurul lucru care ar fi bun acum, cu atât pic mai jos. în ochii mei. în mintea mea.
probabil că trebuie să încep să tac.
habar n-am...
acum joc de una singură jocul ăla dement în care suferi ca cretinul, dar nu vrei să laşi nimic să transpară, căci oricum nu ajută nimănui.
(…)
mâine mă duc la spital.
habar n-am ce mă aşteaptă dacă mă vor opri ăia sau dacă-mi vor da drumul
(…)
deja am mirosul libertăţii în buzunare mi-am făcut provizii
(…)
mai mult ca sigur mă va prinde din nou dimineaţa gândind şi uitînd de mine în aceeaşi spumă caldă şi înmiresmată. de data asta voi ţine lumina stinsă şi nu mai pun lumânărele. doar muzică.
(…)
nu ştiu dacă ar mai fi ceva. mai văd şi mâine
sau cândva mai încolo.

Niciun comentariu: