A apărut o eroare în acest obiect gadget

sâmbătă, 5 septembrie 2009

am citit: opensoul.weblog.ro

Cu timpul...

„Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatate drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata... si cu fiece zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca, desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul...”
(Jorge Luis Borges)

CA SĂ FII REGE !

Ca să fii rege peste animale

nu-i cine ştie cât.
Trebuie doar să fii mai puternic decât ele,
şi-atât.

Ca să fii rege peste păsări… este puţin mai greu,

dar fumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decât ele
şi niciodată mai jos.

Ca să fii rege peste flori

trebuie să suporţi la hotare
mărăcinii şi spinii;
şi, mai ales,
trebuie să-nmiresmezi către lume
mai mult decât crinii.

Ca să fii rege peste înstelare

trebuie să te-aşezi printre luceferi,
călător spre Orion,
şi, reprivindu-te de jos,
să fii mai luminos decât oricare.
Şi fără tron.

Ca să fii rege peste ape şi vânt

trebuie să-nveţi osanale, ca îngerii,
şi să le aduci pe pământ -
alinare pentru lacrima corbilor
din valea plângerii.

Ca să fii rege peste oameni

este, mai decât toate,
altceva.
Trebuie să trăieşti
şi să mori pentru ei
învăţându-i ce înseamnă a iubi,
a ierta…

Dar cel mai minunat

este să poţi fi rege peste tine însuţi
atunci cînd alegi binele,
fie din bucuria altuia,
fie din plânsul tău…

Fara asteptari

Nu aştepta nimic de la ceilalţi, nici măcar de la viaţă sau de la Dumnezeu.
Fă ce ai de făcut liber de orice aşteptare şi toate celelalte vor veni ca de la sine atrase tocmai de această atitudine de libertate interioară faţă de orice constrângeri.

Morgana
Orice iluzie ce ţi-o faci despre tine, despre alţii, despre lume conţine în ea propria dez-iluzie şi, mai devreme sau mai târziu, aceasta îşi va face simţită prezenţa.
Fiecare deziluzie e încărcată de adevăr şi înţelepciune. După ce ai ridicat vălul înşelător pe care îl aruncaseşi asupra realităţii în momentul creării iluziei, doar atunci vei putea să intri în contact cu ceea ce este etern valabil.

Dezamăgire!

Ce binecuvântare să ai o asemenea trăire!
Amăgirea a trecut, locul ei e luat de dez-amăgire.
Şi, astfel, ajungi să percepi oamenii, viaţa, realitatea în adevărul lor pur, dincolo de măştile aşezate de închipuirea ta, de dorinţele tale, de aşteptările tale.
La revedere, Amăgire!
Fii binevenită, Dezamăgire !

Fiecare lucru la timpul său

“Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit.Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti.Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti.Vreme este să arunci cu pietre şi vreme este să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrătişare.Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci.Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti.Vreme este să iubeşti şi vreme este să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace. (…)
Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima lor şi veşnicia, fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit.”
(Ecclesiastul 3; 1-8, 11)

Niciun comentariu: