sâmbătă, 5 septembrie 2009

am citit: Respiraţii politico-economice între coastele capitalismului sălbatic (Teodor Dume)

de la o vreme oamenii nu se mai bărbieresc şi
somnul şi-l împlinesc între două staţii
de autobus sau tramvai micul dejun şi-l iau în pauza de ţigară
nu nu le mai pasă
copiii au spart tabla la şcoală se fumează
pe la colţuri în wc şi-n ghereta portarului
fondul clasei a mai crescut un părinte
repară tavanul altul raşchetează parchetul
la trezorerie trei bugetari aliniaţi la ghişeele de la parter încasează o penalizare de un leu
medicul de familie te palpează contra sumei de cinşpe lei
la spital te internează numai cu agocalminul în buzunar o faşă şi ceva tinctură de iod
de iubit se iubeşte în picioare
de două ori între salariu şi avans
poştaşul şi-a dus bicicleta la vulcanizare
aşa că nu mai vine alocaţia şi nici
pensia majorată cu promisiuni
vecina cu vocea-i piţigăiata
te exasperează mâine vine renelu
să-ţi taie curentul
în cutia poştală s-a mai pus o înştiinţare
de plată de la bancă apă şi gunoi şi
multe altele necitite
la ştiri se anunţă cod galben
nu nu încerca să te sinucizi
pentru un minut vei fi fericit
mâine e zi de salariu
şase sute de lei minus şomajul
pensia ceaseul şi impozitul
egal patrusuteoptzeci de lei
guvernul anunţă creşterea salariului minim la şaptesutecinci lei la anul...

arsura din stomac nu mai doare

şi eu îmi imaginez că trăiesc

Un comentariu:

doru emanuel iconar spunea...

Teodor,

Doru Emanuel Iconar

Poate un text amar, dar realist, o descriere a noii lumi ce-și ridică și își impune regulile otrăvite și unde a-ți iubi aproapele nu mai înseamnă nimic, e cel mult un gest deplasat.
Păstrezi același ton cu gust de pelin, doar că, de data asta privești în jur.

cu prietenie,

Doruleț