Pentru ca nu pot fotografia absolut tot ceea ce vad...
...mi-as dori o camera foto in spatele retinei personale. Sa pot printa apoi toate cadrele care ajung la mine si-mi pare ca altii nu le vad.
Caci treaba asta cu "vazutul" am observat ca nu-i deloc atat de simpla. Lumea moderna ne tampeste, ne spala creierul, ne seteaza sa vedem cat mai putine. Si, de regula, lucruri inofensive, lipsite de importanta.
Ne scapa detaliile, dar si lucrurile esentiale...
Si in mare parte habar nu avem in ce maniera ne afecteaza aceasta perceptie selectiva...
Asadar, mi-ar placea sa intreb lumea din jurul meu ce parere are despre copilele de 10 ani care s-au prezentat la scoala, la festivitatea de deschidere, imbracate precum fufele de pe centura? Iar cand imi vor spune ca nu au bagat de sama, eu sa le pot arata o poza.
( Inclin sa cred ca nu ingradesc libertatea de-a alegere a nimanui , dar ma intereseaza determinarea.)
Ce anume motiveaza un copil sa se imbrace vulgar, si mai ales ce motiveaza un adult sa-i permita sa vina asa la scoala?
Si-as mai intreba oamenii de langa mine ce parere au despre faptul ca, dupa ce-au fost serviti cu bomboane de catre reprezentantii scolii, trei sferturi dintre loaze au aruncat hartiile pe jos? Fara ca nimeni, absolut nimeni sa-i atentioneze in acest sens.
Si cand vor spune ca n-au vazut, adultilor sa le pot arata fotografia.
Stiu, sunt lucruri marunte. In mare parte nesemnificative. Dar tara asta se duce de rapa pornind taman de la asemenea detalii.
Ne este drag sa mergem in strainatate, este curatenie si oamenii se imbraca frumos, vorbesc frumos si se comporta civilizat.
Ne vaicarim de 20 de ani , ca "la noi nu este ca la ei ", dar suntem orbi si surzi, incapabili sa observam ca radacinile, determinarile starii de fapt, pleaca fix de langa noi.
Doar ca n-are nimeni timp, rabdare si logistica sa ne arate cate-o poza de fiecare data...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu