duminică, 20 septembrie 2009
am citit:Adrian Cretu
în orasul de provincie coplesit sub soarele nemilos de iunie
în oraşul de provincie cu două catedrale falnice,
erectate nemilos chiar în inima lui,
oamenii se târâie, abrutizaţi de soare, pe asfaltul moale
transpirându-şi în tăcere vieţile goale pe strada principală
în oraşul de provincie cu singurul său cinematograf
mişună nestingheriţi şobolani uriaşi
şi câţiva adolescenţi excitaţi se pipăie febril pe întuneric
şi mănâncă popcorn din pungile jumbo size
în oraşul de provincie o pisică tărcată
se furişează pe lângă zidul crăpat al unei alimentare -
e atât de slăbită încât i se văd coastele şi burta îi e lipită de şira spinării -
doar foamea i se mai vede în ochii lărgiţi de frică
în drum spre tomberoanele de gunoi
în oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie
deznădejdea se insinuează parşiv peste tot
în betoane...
în blocurile coşcovite...
şi în magazinele de haine second-hand...
şi în tăblăria încinsă a maşinilor grăbite
în oraşul de provincie uitat de toţi zeii şi demonii creştinătăţii,
în care visele au murit demult,
singura luptă demnă de a mai fi purtată
este să nu-ţi pierzi minţile...
să ajungi întreg până la dimineaţa zilei următoare
în oraşul de provincie cu două catedrale falnice,
erectate nemilos chiar în inima lui,
oamenii se târâie, abrutizaţi de soare, pe asfaltul moale
transpirându-şi în tăcere vieţile goale pe strada principală
în oraşul de provincie cu singurul său cinematograf
mişună nestingheriţi şobolani uriaşi
şi câţiva adolescenţi excitaţi se pipăie febril pe întuneric
şi mănâncă popcorn din pungile jumbo size
în oraşul de provincie o pisică tărcată
se furişează pe lângă zidul crăpat al unei alimentare -
e atât de slăbită încât i se văd coastele şi burta îi e lipită de şira spinării -
doar foamea i se mai vede în ochii lărgiţi de frică
în drum spre tomberoanele de gunoi
în oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie
deznădejdea se insinuează parşiv peste tot
în betoane...
în blocurile coşcovite...
şi în magazinele de haine second-hand...
şi în tăblăria încinsă a maşinilor grăbite
în oraşul de provincie uitat de toţi zeii şi demonii creştinătăţii,
în care visele au murit demult,
singura luptă demnă de a mai fi purtată
este să nu-ţi pierzi minţile...
să ajungi întreg până la dimineaţa zilei următoare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu