vineri, 9 octombrie 2009

am citit: Alberto M. Popesco

minciunile nu sunt iubire

în fiecare gară există o minciună
aşa că trebuie să îmi aleg o oră din noapte şi să mă apuc de mână
şi să-mi spun cu voce tare
mitomania nu e iubire
da, adevărat vă spun
cineva minte cu voce tare în biserică
şi-l credem, cineva minte la rând la pâine
şi iar îl credem
iubitele ne mint după orgasmşi ne bucurăm
ca nişte copii care-şi primesc cadourile de moş nicolae
noi, credulii,
ne recunoaştem după forma inimii
ne alergăm prin pat obsesiile
ni le punem prin poeme
deschidem cărţi în speranţa că cineva este ascuns după fiecare rând
iar la final va ieşi şi va spune
eu sunt prietenul tău, nu te mint, te-am aşteptat atât de mult să apari
am crezut că te-ai rătăcit în vreo gară
iar tu clipeşti de câteva ori, nedumerit,
ca într-o comedie cu stan şi bran cine eşti şi ce vrei?
stai calm
vreau doar să te odihneşti alături de mine
şi te apucă de mână întinzându-ţi cu cealaltă o bucată de pâine
acesta e adevărul
nu te teme, voi sta aici cu tine până la prima oră a dimineţii
mănâncă
hai, muşcă din pâine
aşa că muşti cu voce tare
şi mesteci
şi mesteci
şi mesteci

iar lumina de pe culoar se face tot mai mică
atât de mică încât o poţi apuca între degete
şi ascunde între filele cărţii

Niciun comentariu: