vineri, 9 octombrie 2009

am citit: Daniel Octavian

Ultimul anotimp
(fragmente)

acum nu plânge. azi e gri şi frig .
-o lacrimă, de-ngheaţă, e pumnal-
în aer sfere reci se sparg cand strig
cuvinte îngheţate nasc fiord
acum nu plânge. după val,
alt val,
alt călător care-a pornit spre nord...
(...)
poteci nu rătăceşti privind pe geam,
cum nu greşesc nicicând acei ce tac.
ce vânător am fost. vânat eram...
privind doar n-ai să rătăceşti poteci,
o viaţă nu încape-ntr-un rucsac
nu-i important ce duci cu tine
numai
unde pleci....

şi-n anotimpul alb, ce va veni,
în iarna veche-ai să mai vii o dată
şi gerul va muşca. şi-or încolţi
copaci de gheaţă. şi vei pipăi
cu gândul gol
conturul altui frig
din pâinea rece, veche şi uscată
vei rupe-un colţ
şi-atât.
Te vei hrăni...

Niciun comentariu: