miercuri, 7 octombrie 2009

am citit: Sorin Lucaci

si viaţa va trece cu viteza unui hârciog printr-un câmp necosit

(fragmente)
(…)
dorm din ce în ce mai mult
scriu din ce în ce mai puţin
iubesc din ce în ce mai neutru
cineva se ascunde zilnic în corpul meu
îmi amestecă organele culorile temerile
îmi trimite mesaje codificate
din umbra încheieturilor şi-a tendoanelor
îmi desenează trasee montane îmi face incizii
un rictus dilatat care mângâie
ca o pală de vânt canaturile ferestrei
stai liniştit îngerii lucrează de zor la destinul tău cu măşti veneţiene
stai liniştit viaţa ta încape lejer într-o filă de caiet dictando
nu trebuie să te prefaci trebuie doar să fii tu
tu însuţi
un străin cu o mare doză de nefericire la purtător
învăluit în parfumul unei mici schizofrenii tomnatice
(…)

concertul nr.2 pentru pian şi orchestră

(…)
vorbim în timp ce viaţa te închide într-un cerc
ca un vajnic luptãtor de sumo
un cerc din care ar fi indicat sã nu evadezi, îmi spunea tata
în seara asta nu mai are rost sã îmbrac halatul meu de simţuri
voi rãmâne lângã tata ascultând rachmaninov
(concertul nr.2 pentru pian şi orchestrã)
“nebãrbierit cu buzunarele pline de stafide”

Niciun comentariu: