sâmbătă, 17 octombrie 2009
am citit:Diana Manaila
Timpul valsează acum pentru alţii
în dimineaţa asta am să pierd un miros al nimănui
venele mele s-au copt, nu mă încap
mă strânge sângele
a venit clipa, ştiu,
se va trânti uşa pe tâmplele mele
zbang
nu va mai fi nimic
trecătorii cuminţi,
fără lămpi, doar însingurarea de mâinile lor
ca o toartă
aş fi vrut să visez pentru încă o viaţă
dar este imposibil să fim
repetai
sângele nostru s-a copt
sângele nostru revarsă
există citadele de jur împrejur
nu ne vom recăpăta mirosul
nu se poate fugi
ne vom extirpa
suntem iubiţii care trebuiau să fie
noi am fi zidit un lăcaş
pentru cei ce aşteaptă trăind
unul în urma celuilalt.
în dimineaţa asta am să pierd un miros al nimănui
venele mele s-au copt, nu mă încap
mă strânge sângele
a venit clipa, ştiu,
se va trânti uşa pe tâmplele mele
zbang
nu va mai fi nimic
trecătorii cuminţi,
fără lămpi, doar însingurarea de mâinile lor
ca o toartă
aş fi vrut să visez pentru încă o viaţă
dar este imposibil să fim
repetai
sângele nostru s-a copt
sângele nostru revarsă
există citadele de jur împrejur
nu ne vom recăpăta mirosul
nu se poate fugi
ne vom extirpa
suntem iubiţii care trebuiau să fie
noi am fi zidit un lăcaş
pentru cei ce aşteaptă trăind
unul în urma celuilalt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu