luni, 12 octombrie 2009

am citit:Ioan Silvan

Un singur cuvânt

Cititorul, versat sau lipsit de experienţă, prinde în mâini o carte. Grăbit, ar vrea să o citească foarte repede. În câteva minute, sau chiar mai repede, visează să fie fascinat, rănit şi vindecat pentru a putea merge mai departe. Cartea este însă mult prea mare pentru a fi parcursă cu o viteză iluzorie. De aceea, toată acţiunea, fascinaţia şi miracolul ei, ar trebui cuprinse în câteva pagini. Dar cine are timp să citească câteva pagini? Când timpul moare de presiunea care se face asupra lui, nu poţi pierde din el nicio clipă. Şi atunci, câteva pagini, o, este mult prea mult! Poate acţiunea asta fascinantă ar putea fi mai scurtă, concentrată în câteva rânduri, într-o propoziţie sau chiar două. Dar chiar şi pentru o simplă propoziţie ar fi prea mult timpul pierdut, deşi, trupul cititorului, cum nu ar avea nevoie de fascinaţia aceea, de minunea de trăire de care nu a avut parte demult?Dar de unde atâta timp, de unde atâta perfecţiune încât să poţi rupe din timpul tău preţios acea nepreţuită secundă? Poate o fracţiune sau două din ea, da. Dacă nu ar avea cartea aceea teribilă, irezistibilă, mai mult decât un rând. Un singur rând, atunci cu siguranţă ai putea-o citi. Dar cine să o scrie? Cine poate include toată frumuseţea lumii într-o singură propoziţie?
Şi dacă mai pui că pentru o singură propoziţie ai pierdut atâta timp deschizând şi închizând cartea, oare ţi-ar mai merita s-o citeşti? Te gândeşti şi pui la socoteală faptul că la sfârşitul existenţei ai putea aduna clipele pierdute deschizând şi închizând cărţi şi le-ai putea folosi prelungindu-ţi viaţa cu ele şi atunci, de ce să nu trăieşti în plus? Sigur, o soluţie ar fi totuşi să rezolvi problema cititului. Una singură, dar ţine de scriitor. Să scrii cărţi care să conţină un singur cuvânt. În care să exprimi totul; fascinaţie, teamă, iubire şi moarte. Toate într-o singură expresie. Eu am căutat douăsprezece luni expresia potrivită. Am luat rând pe rând, substantive, verbe, adjective, adverbe, dar n-am făcut faţă. Un singur cuvânt însă ţine locul la toate: DUMNEZEU.

Niciun comentariu: