miercuri, 7 octombrie 2009

am recitit: daria caza

Caietele Dariei
(fragmente)

Caut un dicţionar, dau jos un rând întreg de cărţi, un roman al lui Eliade îmi atrage atenţia. „Doisprezece trandafiri” când am citit cartea asta? o deschid, între file, o hârtie împăturită, este scrisul Anei, l-aş recunoaşte şi după o mie de ani, o scrisoare datată 16 decembrie 1990, citesc şi-ncep să-mi amintesc perioada aceea urâtă, de după 1989, în care visele noastre începuseră să moară, unul câte unul, în paranteza foarte mică dintre întoarcerea mea şi plecarea ei, încă am mai avut ceva timp, nu prea mult, să batem străzile şi pieţele, am cumpărat într-o zi struguri din Amzei, i-am mâncat mergând agale pe Calea Victoriei, discutând, rememorând frumosul şi urâtul.„adevărate erau poate căutările noastre, idealismul ăla naiv, altfel nu ştiu dacă prin alte zone sociale se vedea aşa de puternic caricatura umană multiplă, ca acolo, că prin fabrici si uzine oamenii erau mai ocupaţi, mai munciţi, mai aveau un copil, o grijă.”
(...)
Ne regăsim. Pe-o bancă, în Grădina Icoanei, rememorăm nebunia noastră existenţialistă.Silogismele iconoclaste ale lui Sartre... „nimic nu se întâmplă fără voia lui dumnezeu şi dumnezeu este bunătatea însăşi, deci, ceea ce se întâmplă este cel mai bine”...sofisme, de ce nu-şi zboară creierii, disperare de cafenea”„cred că sunt mai degrabă blazaţi, unde ţi-e umorul, lasă-te prinsă-n joc Daria, jocul ideilor, mie-mi place curentul existenţialist, doar aşa, ca şi găselniţă intelectuală, dar mesajul nu mi se pare mai presus de băşcălia lui Caragiale, din această dilemă nu se poate ieşi! e revoltător să nu faci nimic pentru că oricum nu contează.”„şi-n jocul ideilor, care-i părerea ta?”„dumnezeu nu este preexistent, l-am creat din nevoie, este basmul nostru, al adulţilor, la care nu vrem să renunţăm cu nici un chip, nu există, da ştiu, nu putem demonstra logic că dumnezeu nu există, după cum nu putem demonstra logic că el există, dar dincolo de logică, cum să ador o fiinţă supremă care-şi rezervă dreptul să facă ce vrea şi când vrea, o fiinţă capricioasă care mă chinuie cu un concept absurd despre bunătate?! am revenit la teoria lor, de fapt asta zic şi existenţialiştii.” „şi dacă totuşi ar exista?”„atunci, Sartre are dreptate, diavolul şi bunul dumnezeu sunt unul şi acelaşi”„ceva ne scapă, nopţile noastre de insomnie, împărţim salamul cu Fetiţa şi puii ei distrofici, suntem noi mai buni decât dumnezeu, dacă el ne-a creat?” „n-ai auzit de genii concepute la beţie? ţi se pare că suntem buni? suntem la fel de inconsecvenţi, la fel de arbitrari ca şi el” „prefer să cred că nu există, e mai uşor de suportat”„sau poate că suferinţa are valenţe neştiute de noi”„nu-mi pasă, e prea urâtă”Ana mă aruncă în lumea fantastică a ideilor necenzurate, descoperindu-mi ce şi cum să citesc, dar tot ea mă şi temperează în crizele şi dezechilibrele mele. O admir pentru inepuizabila ei putere de revenire. Sunt uimită cum reuşeşte să-şi păstreze cheful de viaţă după ce-l citeşte ore-n şir pe Nietzsche.
(...)

Un comentariu:

daria spunea...

Buna Nicolae,
sunt Daria Caza; cu tot respectul, as dori sa te intreb de ce nu mi
s-a cerut permisiunea inainte de postarea textelor mele aici in Forta Morala? As dori un raspuns si doresc stergerea acestor texte