A apărut o eroare în acest obiect gadget

miercuri, 14 octombrie 2009

De la Marick

Auta-indreptatirea este ca o masa copioasa cu care ne imbuibam pentru a ineca vocea vinovatiei din noi. Eric Hoffer
Atitudinea de genul “stiu eu mai bine” este adeseori un semn al lipsei inconstiente de onestitate.
Cine n-a avut sentimentul de a fi cumva superior fie in fata izbucnirilor de furie sau/dimpotriva a pasivitatii molatece ale altuia pentru ca apoi sa se regaseasca pe sine insusi intr-o postura similara a doua zi ? Ceea ce vrem noi -cel mai putin- sa ne recunoastem este ca suntem de cele mai multe ori tentati sa credem ca (numai) noi am avea dreptate (intotdeuna).
De vreme ce petele noastre oarbe si auto-inselarea/deceptia ne-au lasat vulnerabili in fata reintoarcerii la vechile comportamente,trebuie sa ne atacam aceste deficiente cu vigoare. Omul fata de care ne simtim cei mai indreptatiti s-ar putea sa fie tocmai cel de la care am putea invata cel mai mult. Cand incetam sa ne mai concentram asupra persoanei sale, am putea remarca ca ne atinge la punctele cele mai sensibile. Noi suntem cu totii creaturi ale lui Dumnezeu, si suntem cu totii egali in ochii Lui. Felurile in care noi am creat inegalitatea sunt caile prin care “am cazut”/(ne-am scurtcircuitat) de la intelepciunea Creatorului nostru.
O sa-mi folosesc sentimentele de auto-indreptatire pentru a-mi identifica petele oarbe.

Niciun comentariu: