A apărut o eroare în acest obiect gadget

marți, 30 martie 2010

Visătorii

Visătorii






Visătorii trec pe sub poduri,

Oraş fericit de candori,

Ce este un om fără vise,

Întreabă domn Profesor,

Ziua mai plouă, se-ntâmplă

Cu înţelepţi, cum se ştie,

Noaptea doar răii se-nfruptă

Din propria ticăloşie,

Râsul e bun, zice râsul,

Plânsul e bun uneori,

Să facem două lăcaşuri,

Zice domn Profesor,

Dar lumea e prea complicată,

Greu să desparţi bun de rău,

Toţi ne spălăm de păcate,

Ne iartă pe toţi Dumnezeu,

Tristă, amară e viaţa,

Măcar ascultăm povestiri

Despre Golemul din Praga,

Despre Regele Lear,

De râs se poate muri,

La fel ca de boală, de foame,

Dar cine ar spune că n-au

Prostanii propriile drame?

Luna pe cer strălucea,

Butoiul o prinde în chingi,

Eu două lecţii voi da,

Prima începe aici –

Mai fericit este cel

Care iubeşte, eu ştiu,

Cel iubit nu va fi

Nemulţumit, grijuliu,

Pe mine irozii mă fac

Ba mult prea prost, bătăuş,

Eu irozilor, „pac”

Le spun răzând de sub duş,

Deci ne iubim, iubiţel,

Asta contează, îţi spun,

Decât cuminte şi laş,

Mai bine puţin mai nebun,

Trece viaţa, dar cum

Să-ţi explic, drag ardei,

Ciuşcă prea iute la gust

Noi suntem trei,

Eu, viaţa şi tu,

Altă treime nu ştiu,

Poate murind voi afla

Că iadul este cam blue.

Cine-i mereu înţelept?

Cine mareu este drept?

Încearcă să înţelegi

Ce spune –un elev corigent.

Să dregi o greşeală e greu,

Greşeşte şi Dumnezeu.

Nu ştiu să fac compromisuri,

Mă preocupă doar visul.



MORALA

Ura şi la gară!





Boris Marian

Niciun comentariu: