Doi căţei

Doi căţei


În onoarea lui S.M. şi P.C.



Au fost odată doi căţei. Unul se trăgea din tată lup şi mamă dog, altul din tată dog şi mamă lupoaică.Ar trebui să spunem mamă dogă, dar nu merge. Cei doi căţei lătrau toată ziua, în special unul dintre ei, al cărui timbru speria trecătorii. El de fapt voia să spună ceva despre democraţie, dar devenise periculos şi muşca la oricare ocazie, doar să fie cineva în apropiere, chiar dacă respectiva persoană ar fi vrut să-l mângâie. Acesta era P. Celălat căţel, mai modest, să-i spunem S. încerca fără succes să-l potolească. Au crescut ei mai măricei, P. s-a făcut paznic, ia S. ţinea socotelile. Nu exista zi să nu fie cineva atacat de câinele P. Azi aşa, a doua zi la fel. Au început să curgă plângeri la şeriful oraşului. A venit şeriful a cercetat cazul şi a hotărât că P. trebuie îndepărtat din oraş. Dar ce se făcea S. fără P.? Să plece amândoi, au hotărât localnicii. Nu era bine, s-ar fi supărat toţi câinii din zonă. Şerifului i-a venit o idee. Pe câinele P. l-a făcut jurnalist, iar pe S. om de afaceri. Câine şi om de afaceri? Aici este toată socoteala. Am uitat să vă spun că cei doi câini se trăgeau din oameni, dar într-o noapte tulbure, când acoperişul casei s-a prăbuşit peste stăpâni, de frică, prichindeii s-au prefăcut în câini şi au scăpat cu viaţa. Mă credeţi, bine , nu mă credeţi şi mai bine, dar eu vă spun că totul este exact cum v-am spus.



BORIS MARIAN