A apărut o eroare în acest obiect gadget

vineri, 2 aprilie 2010

Hărţuiala

Hărţuiala






Totul a început de la un cuvânt. La început a fost Cuvântul. Apoi a fost hărţuiala. Eu am spus că ea m-a părăsit în urmă cu 50 de ani, ea a spus că nu este adevărat, eu am spus că ea se minte pe sine însăşi, ea s-a plâns unor vecini. Am uitat să spun că locuim cam la 3000 de km. distanţă. Vecinii mi-au scris să o las în pace pe biata fiinţă., care şi aşa are destule probleme. Eu le-am scris vecinilor să nu intervină. Ei s-au supărat. Ea a povestit fraţilor ei. Fraţii nu mi-au scris nimic. Îi durea undeva. Am început să-i scriu zilnic. Era un viciu. Ea îmi răspundea tot mai rar şi mai înţepat, până când m-a ameninţat cu darea în judecată pentru hărţuire sexuală. Era o chestie comică. Distanţa era de 3000 de km. iar eu puteam să o hărţuiesc cu 50 de ani în urmă. Acum nu avea nici un sens asemenea ipoteză. Nu de alta, dar interesul meu era pur platonic. Aveam nostalgia unor emoţii din adolescenţă. Numai un psiholog poate să înţeleagă. Sau un scriitor. Ea a luat-o ca pe o jignire. Adevărul este că nu a avut un soţ prea bun, a lăsat-o, fiica o părăsise de mult, plecând în alte ţări. Părinţii au murit de mult. Avea un prieten, doi, dar nu îi vedea mereu. S-a plâns lor de hărţuire. Aceştia au început să mă bombardeze cu scrisori. A fost ceva cumplit. Am ajuns să fiu comparat cu ultimul căţel din cartier. Atunci am hotărât că asta şi sunt. Într-o dimineaţă m-am trezit, aveam lăbuţe murdare, bot de câine, trup cu blană şi o coadă cam jumulită. Am început să latru.



Boris Marian

Niciun comentariu: