marți, 7 octombrie 2008
am citit: VASILE IFTIME
EXAGERAREA DE A FI
Urăsc dimineţile când abuziv mă desfrunzesc de vise
împrăştiindu-mă veşted
sub potcoave de gânduri sterile.
Urăsc înserările cu nesfârşitele ceasuri de vecernie
împrăştiate anapoda
până şi-n măduvi de oase.
Urăsc ziua şi noaptea
prelungiri inutile ale aceluiaşi timp prezent,
preludii albe
gâtuite în câte o clepsidră de inimă.
Urăsc până şi sufletul
când neputincios şchioapătă
desculţ înapoia umbrei
la cel puţin o lungime de viaţă.
Urăsc ochii tăi albaştri,
mult prea albaştri pentru a putea
să mai ascundă ceva.
Urăsc dimineţile când abuziv mă desfrunzesc de vise
împrăştiindu-mă veşted
sub potcoave de gânduri sterile.
Urăsc înserările cu nesfârşitele ceasuri de vecernie
împrăştiate anapoda
până şi-n măduvi de oase.
Urăsc ziua şi noaptea
prelungiri inutile ale aceluiaşi timp prezent,
preludii albe
gâtuite în câte o clepsidră de inimă.
Urăsc până şi sufletul
când neputincios şchioapătă
desculţ înapoia umbrei
la cel puţin o lungime de viaţă.
Urăsc ochii tăi albaştri,
mult prea albaştri pentru a putea
să mai ascundă ceva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu