am citit: Mira Field

File de jurnal - singura marturisire


Zilele astea m-am simtit, brusc, batrana.
Am prea multe amintiri, prea multe emotii, prea multe dureri, prea multe dubii. Parca nu reusesc in adancul sufletului sa fac pace cu mine. Nu reusesc sa pun totul intr-o ordine pentru ca mi-a disparut notiunea de timp. Timpul care, la suprafata, imi masoara pana si propria-mi respiratie ; la interior... nu exista. Acolo, in adancuri, toate se amesteca, toate se intampla deodata; totul se buluceste. Ma insoteste obsesiv o fila de jurnal; unica si ultima... Singura marturisire......................................

“E ora doua noaptea. Uite, pe la ore din astea ma apuca, atunci cand e liniste si imi aud gandurile.Si gandurile imi urla, nu-mi soptesc, razvratite parca pentru ca pe timpul zilei trebuie sa le reprim, sa le trimit in neant, adica sa ma trimit pe mine insami in nefiinta pentru a putea exista. Ce absurd...........................
Ziua "existam" iar noaptea, exersam un soi de preludiu al marelui concert tacut al vidului, intrerupt din cand in cand de un delir secund, mimetic, ce se straduieste sa recompuna pentru noi, din franturi ale delirului existential, ales aleatoriu, realitati ce se muleaza, probabil, dupa chipul fricilor si dorintelor noastre sau ale clipelor de desfatare ori ale prea multelor suferinte ce ne insotesc prin viata.Si iata, din cand in cand, la intervale calculate parca de Marele Necunoscut, din cacofonia generala a lumii, rasare cate o nota ce nu se poate sa nu intre in consonanta ce cele mai intime fibre ale sufletului meu.
Nu stiu daca Marele Necunoscut are vreun plan cu mine. Banuiesc ca, intr-un fel sau altul, are cu fiecare din noi, si nu stiu daca asta e bine sau nu. Ar trebui sa stam linistiti, pentru ca fiecare si-a ales emblema/blazonul si calea proprie de urmat. Marele Necunoscut, probabil, cunoaste acest lucru, dar sunt convinsa ca nu intelege. Si asta pentru ca, nenorocitul, asa creator cum este, n-are ochi decat pentru existenta si nu pricepe acel lucru elementar, ca existenta fara fiinta este echivalentul neantului.
Intr-un cuvant, in general, dupa ce ca ne pune sa traversam desertul, ne lipseste de dreptul la singura Fata Morgana ce are vreo noima, vreun sens.
In rest ........... nisipul poate lua orice forma ..........”