joi, 10 septembrie 2009
am citit: Raul Ionut Coldea
lumină
spune-mi acum ce să fac cu mâinile acestea
cu încleştarea asta de mâini încordate spre tavan în încercarea lor de a sfâşia cerul
ce pot face acum cu ochii ăştia care au orbit de atâta poftă
când trupurile umbrelor dansau goale în faţa mea şi tu mă legai de somnul meu şi fugeai
ce pot să fac acum când afară oamenii ridică mâna la Dumnezeu
şi urletele lor şi urletele nomazilor şi urletele celor de dincolo de timpuri
cu unghia ruptă îţi scriu pe perete rugăciunea
ca un tată care îţi dă binecuvântarea şi se roagă
alungă Doamne ploaia
alungă Doamne ploaia asta care coboară în tăcere
peste fiii tăi strivindu-i
şi dă-le lor Doamne putere
spune-mi ce să fac când peşterile sunt reci
şi îşi aşteaptă morţii întru îngenunchere
şi peste tot oamenii îşi construiesc ziduri împotriva ta
lumină
spune-mi acum ce să fac cu mâinile acestea
cu încleştarea asta de mâini încordate spre tavan în încercarea lor de a sfâşia cerul
ce pot face acum cu ochii ăştia care au orbit de atâta poftă
când trupurile umbrelor dansau goale în faţa mea şi tu mă legai de somnul meu şi fugeai
ce pot să fac acum când afară oamenii ridică mâna la Dumnezeu
şi urletele lor şi urletele nomazilor şi urletele celor de dincolo de timpuri
cu unghia ruptă îţi scriu pe perete rugăciunea
ca un tată care îţi dă binecuvântarea şi se roagă
alungă Doamne ploaia
alungă Doamne ploaia asta care coboară în tăcere
peste fiii tăi strivindu-i
şi dă-le lor Doamne putere
spune-mi ce să fac când peşterile sunt reci
şi îşi aşteaptă morţii întru îngenunchere
şi peste tot oamenii îşi construiesc ziduri împotriva ta
lumină
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu