A apărut o eroare în acest obiect gadget

sâmbătă, 12 septembrie 2009

am citit : STEFAN DIMA

LA TREZIRE

În fiecare seară
Pe o bancă-n parc
Un orfan
Îşi strânge visu-n braţe.

Moartea de ce nu recunoaşte
Că Viaţa este mama ei?

BUCURIA FORMEI

Cu fire de nisip
Plânge infinitul
Văzându-ne zburând târâş.

Pasărea disperării-
Lacrimile noastre-
Caută înaltul
Singura formă a bucuriei.

Să ne-ntoarcem cu faţa la perete !

Niciun comentariu: