A apărut o eroare în acest obiect gadget

marți, 27 octombrie 2009

am citit:www.silviu-vasile.weblog.ro

Felul de a fi

Este nevoie de multa dorinta si de un eveniment care sa ne motiveze suplimentar deoarece noi nu ne miscam si nu iesim din carapacea zilnica a comunului daca nu avem ceva care sa ne oblige sa facem asta.
Omul este conservator si tinde sa se opuna schimbarii deoarece perspectiva noului il sperie. El are nevoie de culoarea stabilitatii, nu de nuante indraznete pe tabloul propriei vieti. Ori, dinamica interioara, presupune aparitia unor probleme noi, complexe, si din ce in ce mai costisitoare. Un zig zag de idei din care omul trebuie sa iasa ori invingator ori sa piarda timp, bani si energie. Iata de ce schimbarea, o binecuvantare in fapt, nu este nici buna si nici asteptata atunci cand stabilitatea emotionala este pusa la incercare. Schimbarea din oportunitate se transforma pentru unii intr-o apriga lovitura a sortii.
Schimbarea ar trebui sa ne dea aripi, noul sa ne hraneasca spiritul si imaginatia, sa ne putem proiecta in viitor si sa privim pe ecranul realizarilor personale liderul extraordinar care am devenit, prosperul om de afaceri ori familistul inconjurat de dragoste si armonie. Noi putem crea o noua lume, un nou inceput.
In noi exista o lupta continua pentru suprematia gandurilor care in anumite momente au pozitie dominanta si care ne indemna sa acceptam schimbarea sau care, dimpotriva, ne fac sa ne simtim nesiguri eliminand schimbarea din variabilele cu care interactionam.
Schimbarea reprezinta usa deschisa spre lume, reprezinta pasul spre eficientizare si promovare, o lume imobila ucide in oameni creativitatea. Sistemul trebuie sa interactioneze cu alte sisteme si sa se adapteze noului, altfel se prabuseste, ros din interior poate colapsa la cel mai sesibil soc sau atunci cand alt sistem il influenteaza direct. Doar de noi depinde cum alegem sa ne traim viata.


Nevoia de performanta si de lectura performanta


Ne place sa traim intr-o societate performanta iar cand acest lucru nu se intampla cautam performanta la locul de munca sau in familie. Cred ca performnanta incepe in primul rand cu noi. Inainte de a cere celorlalti sa fie civilizati si sa se ridice la un anumit stardant trebuie ca noi sa fim civilizati si sa ne impunem acelasi standard in viata noastra de zi cu zi. A trecut 1 Mai si a lasat munti de gunoaie in urma, ne dorim civilizatia occidentului dar daca este posibil sa o faca altii in Romania, noi trebuie doar sa ne bucuram de ea. Daca se poate, noi ar trebui sa primim fara sa dam prea mult inapoi. Mai punem si “competenta” si “grija fata de tara” a celor ce ne conduc si obtinem reteta succesului personal in Romania.

Performanta personala incepe cred de la o cultura si o putere de adaptare mare. Un om cult este un om informat care are cunostiinte vaste pe care si le innoieste permanent. Actuala criza economica si somajul care o insoteste ne arata ca locul de munca nu mai este ceva sigur. Maine va trebui sa ne cautam un alt loc de munca si tot ce am facut pana in acest moment poate sa nu valoreze nimic. Trebuie sa o luam de la zero si sa invatam sa facem ceva cu totul nou.

Numarul absolventilor este din ce in ce mai mare iar numarul somerilor de lux, a celor supracalificati creste si el. De aceea trebuie sa fim printre cei mai buni pentru a avea cu adevarat o sansa si pentru a supravietui in aceste vremuri tulburi.

Acum poate mai mult ca niciodata e timpul sa investim in noi. E timpul sa ne dezvoltam noi abilitati si sa ajungem la noi performante. Una dintre acestea, prima dupa parerea mea, este o lectura performanta, citire rapida urmata de invatarea accelerata.

Asa am gandit in momentul in care am hotarat sa fac acest pas si sa investesc timp, bani si energie in citirea rapida.

Mi-am impus sa nu fiu dezamagit si sa merg pe acest drum si cred in continuare ca am luat o decizie buna.

Cred ca cea mai buna investitie este in noi insine, si va invit sa mergem impreuna pe acest drum si sa descoperim impreuna performanta.

Marirea capacitatii de memorare si apetitul pentru cultura

Mie nu mi se poate intampla. Asa gandim de fiecare data cand vedem ca un lucru neplacut i se intampla celui de langa noi. Noi suntem mai presus de boala, de ghinion sau de soarta. Si totusi soarta, ghinionul sau boala nu ne uita. O vorba romaneasca spune asa: “De-ar stii omul ce-ar pati, dinainte s-ar feri”. Nimic mai adevarat. Si cu toate astea atatia oameni trec prin viata crezand ca vor ramane tineri iar batranetea ii gaseste fara nici un sprijin, fara nici o alternativa iar atunci ii apuca disperarea. Nu generalizez dar multi oameni ar fi putut sa isi aranjeze de asa natura lucrurile astfel incat sa aiba o viata frumoasa si o batranete linistita.

Poate ca nu avem acum in acest moment nevoie de un anumit lucru, dar daca acel lucru este important nu este pacat sa nu incercam sa investim acum cand avem forta mentala, fizica si financiara? Nu este oare mai bine sa construiesti pe teren solid ceva trainic decat sa ajungi sa improvizezi ceva in ultimul moment?

Uneori este socant sa vezi cum oamenii isi bat pur si simplu joc de resurse, de ceea ce ne-a lasat Dumnezeu, de intregul potential. Tineri care se complac in ignoranta si cred ca viata are doar lucruri frumoase si usor de obtinut, de parca lumea aceasta ar fi formata doar din directori cu limuzina la scara si iahtul in port. Dar in aceasta societate este nevoie si de gunoieri, de hingheri, de femei de serviciu, de muncitori necalificati, de oameni care sa faca toata treaba pentru ceilalti. Nu cred ca cineva si-a dorit sa ajunga maturator, a ajuns acolo pentru ca viata nu i-a dat de ales dar daca dam un stop cadru si ne intoarcem in trecut, putem vedea macar cateva din momentele cand ar fi putut alege o alta soarta, si-ar fi putut urma visul si ar fi realizat ceva. Nu cred ca exista in Romania un maturator care sa stie fizica, chimie, filosofie sau matematica. Oamenii care au aceste cunostiinte trec la alt nivel.

Ajungem la momentul in care cititul a fost ignorat, pentru ca intotdeauna ceva mai important a fost de facut. Oamenii nu mai au timp sa citeasca, sau cel putin asa considera ei. Dar daca nu timpul ar fi problema principala ci dorinta de a ne autodepasi. Dorinta de a evolua la un alt nivel.

Si ajungem in sfarsit la citirea rapida.



Cu cat mai repede cu atat mai bine

Exercitiile de citire rapida ar fi trebuit sa inceapa ieri pentru fiecare dintre noi.
Fiecare minut care trece este un minut pierdut, daca am citi timp de 4 ore pe zi cu o viteza de 1000 de cuvinte pe minut intr-o de luna cineva ar putea citi 20 de milioane de cuvinte. Si aici vorbim doar de o luna, daca am citi timp de un an acesta ar insemna 240 de milioane de cuvinte.
Daca esti somer timp de un an pe aceasta perioada de criza sau daca pur si simplu nu te mai uiti la televizor timp de un an si in acest timp citesti acele 4 ore pe zi, daca prin exercitii de citire rapida treci de la 200 cuvinte pe minut la 1000 de cuvinte pe minut, daca poti si vrei sa gasesti informatie timp de un an vei deveni unul dintre cei mai informati si mai pregatiti oameni din domeniul tau.
Valoarea informatiilor pe care le detii sunt in acesti ani cecul in alb pe care il porti cu tine. Daca faci toate aceste lucruri vei castiga atatia bani incat nu vei mai ajunge somer niciodata si asta pentru ca treci la un alt nivel, un alt nivel de cunoastere, un alt nivel de perceptie, un alt nivel de salarizare.
Am incercat sa tin cursuri de citire rapida gratuit, am incercat sa insuflu pasiunea pentru a citi, am explicat cat de important este sa investesti in tine dar se pare ca oamenii stiu exact directia pe care vor sa mearga si nu citirea rapida si dezvoltarea personala reprezinta drumul ales de ei.

Mentalitatea se schimba foarte greu dar este extrem de placut sa vezi ca cineva chiar doreste sa realizeze ceva cu viata lui.
Aceasta este pasiunea mea, prin asta imi generez propria energie si entuziasm si asta imi e deajuns. As vrea sa devenim prieteni si sa impartasim aici cunostiintele despre citire si invatare rapida, inca mai am atatea de aflat.



Legile liderului

Romania nu duce lipsa de talente, de oameni inzestrati cu o putere de munca extraordinara. Nu duce lipsa de olimpici internationali sau de inventatori, de campioni. Si totusi Romania se afla la coada Europei, batandu-se in noianul de imposura si coruptie. Nu oamenii destepti ne lipsesc noua, nu oamenii capabili ci un lider. Un lider care din pacate nu apare. In perioade dificile organizatiile isi schimba liderul, cand tara trece printr-o criza se alege un alt presedinte, cand o companie este in declin se alege un alt manager. Am fost intodeauna fascinat de istorie si i-am admirat pe cei care cu un grup mai putin numeros de oameni au reusit sa invinga armate profesioniste. Diferenta era enorma, avantajul intial era covarsitor in favoarea celor mai multi dar aici intervine puterea liderului.
Puterea liderului vine din faptul ca are viziune, el poate conduce prin timp si spatiu un anumit grup social, politica sau economic fata de non liderii care se cramponeaza de fiecare data la un palier pe care nu il pot depasi.
Oricat de bine ar fi instruita o armata ea poate fi invinsa de un adversar net inferior dar care are un lider puternic si care stie sa isi motiveze si organizeze oamenii eficient.
E prezenatat in carte succesul McDonalds, si anume ca fratii Dick si Maurice, care au dezvoltat aceasta afacere undeva langa Los Angeles in San Bernandino au ajuns sa se limiteze doar la o simpla afacere cu un profit destul de bun. Ei nu erau lideri, ei nu stiau sa vanda aceasta afacere ca franciza, ei stiau sa organizeze serviciul oferit consumatorilor. A fost nevoie de Ray Kroc care in 4 ani a deschis 100 de restaurante, in alti 4 ani numarul lor a ajuns la 500 iar astazi sunt peste 21000 de restaurante in peste 100 de tari.
Ray Kroc era un lider, el a stiut sa aiba viziunea acestui succes. Fara aceasta viziune care a strabatut timpul si spatiu McDonalds nu ar fi insemnat nimic.
Daca nu stim sa ne alegem liderii nu vom reusi decat sa ne taram de pe o zi pe alta, nu vom putea evolua si vom trai din credit dat de tarile dezvoltate pentru a le cumpara produsele.
Sa vedem ce s-a intamplat in ultimii 20 de ani. Cate autostrazi s-au construit ?
Cat s-a investit in industrie ? Cat s-a investit in agricultura ? Cat s-a investit in servicii ? Cat s-a investit in educatie ? Cat s-a investit in sanatate ?
S-au platit contracte de sute de milioane fara sa avem autostrazi. S-a distrus, furat si vandut la fier vechi industria. S-au distrus irigatiile si Ias-urile au fost vandute pentru potentialul imobiliar. Serviciile au o calitate proasta. In loc sa dezvolte educatia care era destul de performanta au distrus-o. Cat despre sanatate ajungi sa mori cu zile in spitalele tarii.
Vina este numai si numai a noastra, nu am stiut sa ne alegem liderii, am perpetuat un sistem corupt si am permis prin non-implicarea noastra ca fenomenul coruptiei sa ia amploare.
Inteleg ca “legea pragului limitativ” se aplica cel mai bine in Romania, fara viziunea unui lider vor mai dura ani pana cand sa inceapa sa se simta o schimbare. In rest acelasi karaoke politic, aceleasi promisiuni fara fond si fara nici cea mai mica acoperire in viata reala.
Ce parere aveti despre un om care isi strica frigiderul, aragazul, centrala, isi taie alimentarea la apa si curent si in final isi vinde la pret de nimic apartamentul cuiva care ii promite ca il va scoate din mizeria in care traieste si cu banii luati pe apartament poate trai ceva vreme in conditii decente la hotel.
Ce parere aveti despre aceeasi persoana care economiseste bani, renunta la vicii si dupa un anumit timp vinde apartamentul si cu diferenta isi cumpara o casa mai mare care sa ii ofere un trai mai bun.
Nu avem lideri. Iar un lider nu se “coace” peste noapte e nevoie de o generatie ca oameni cu adevarate calitati de lider sa poata conduce aceasta tara intr-o directie buna.
Poate ca sunt extrem de naiv dar eu chiar vreau sa cred si sper ca Romania va fi intr-o buna zi condusa de un lider adevarat care sa reuseasca sa construiasca nu sa darame, sa stranga nu sa risipreasca sa ajute nu sa puna bete in roate celor care chiar merita.


Resurse nebanuite

Traim intr-o lume care este plina de bucurie si fericire, dar in aceeasi masura plina de durere. Avem de facut deseori alegeri care sa ne plaseze in pozitii mai bune, alteori ne e frica sa riscam si instinctul de conservare ne face sa ne multumim cu ceea ce deja am realizat. Se intampla atunci sa fim multumiti pe moment dar mai tarziu sau la un moment de cumpana in viata noastra sa vedem complet atlfel lucrurile. Sa realizam ca practic am facut o greseala foarte mare in momentul in care nu am luptat pentru visul nostru.
Cei din jurul nostru ne-au descurajat, au facut ca tot ce credeam a fi important sa para o prostie, o copilarie ori noi, ca oameni seriosi, ar trebui sa ne vedem de viata noastra monotona si sa lasam “aventura” altora.
Despre acei altii vreau sa vorbesc, despre cei care desi au avut un esec au mers mai departe si au crezut in visul lor, au continuat sa spere si au trecut repede peste dezamagire. Aceia care au fost nevoiti sa isi sondeze potentialul, sa-si testeze noi posibilitati cautand lucruri cu adevarat importante.
Se spune ca atunci cand te apuci de tenis descoperi muschi pe care nici nu te-ai gandit vreodata ca ii ai. Ii descoperi prin durere, ei nu au fost folositi si te dor pentru ca i-ai solicitat; daca ai lua ca raspuns la un antrenament de tenis prima febra musculara cand toate te dor atunci ar trebui sa renunti, dar febra trece si corpul se obisnuieste cu antrenamentul iar pasii ne duc spre performanta, performanta in raport cu ceilalti sau de ce nu, cu noi insine. De ce nu ar fi asa si in viata. Daca stai la “caldurica” nu iti vei descoperi niciodata adevaratul potential, nu vei sti niciodata de ce esti in stare. Esecul face parte din reusita, esecul este o modalitate de a ne reconsidera strategia si de a ne recalibra efortul si investitia. Fiecare are tendinta sa se supraaprecieze insa adevaratul test al valorii personale vine atunci cand punem ideile in practica, atunci vedem cum ne percep ceilalti, ei ne dau feed-back-ul si ne ajuta sa ne imbunatatim strategia.
Depinde doar de noi daca avem motivatia sa mergem mai departe sau daca pur si simplu suntem multumiti cu ceea ce avem fara a mai vrea sa trecem la un alt nivel. Pentru noi e important sa evoluam si sa trecem la un alt nivel chiar daca poate nu suntem intotdeauna pregatiti sau nu ne simtim pregatiti insa ce cred eu ca nu trebuie sa facem este sa traim permanent cu intrebarea: “Ce ar fi fost daca…”
Cred ca e timpul actiunii si cred ca avem nevoie de un pic de curaj si un dram de nebunie sa incepem ceea ce simtitm ca trebuie sa facem. Restul va veni de la sine pe drumul spre indeplinirea unui vis. Un drum cu suisuri si coborasuri dar care ne duce in final acolo unde ne dorim noi.

Probleme insurmontabile

Realizam, atunci cand renuntam pe cat posibil la aerul atotstiutor, ca secretul reusitei poate fi exprimat in cuvinte putine si simple: Succesul inseamna teluri clare si ambitia de a le realiza.
Oricat de mult am incerca sa impachetam acest adevar intr-un ambalaj sofisticat care sa dea impresia unui lucru care trebuie vandut pe sume imense iata ca oricine il poate afla din carti fara a fi nevoit sa urmeze cursuri de mii de dolari pentru asta. Daca ar fi sa gasim doua calitati umane prin care sa conturam profilul omului de succes ele ar fi: viziunea si staruinta.
Avem nevoie de viziune pentru a putea realiza o imagine de ansamblu a vietii noastre cat si a directiei in care vrem sa ne indreptam. Fara viziune suntem paralizati si perspectiva imediata ne este inchisa. Oricat de mult am auzi despre povesti de succes, oricat de mult am simti ca suntem sortiti unei veti implinite, fara a ne vizualiza propriul succes nu vom face decat sa alergam dupa himere.
Avem nevoie de staruinta pentru ca imaginea mentala creata sa nu ramana doar un vis frumos ci sa devina modul nostru de a trai, modificarea realitatii pas cu pas prin munca si daruire.
Esecul doare, de aceea ne este frica ca nu vom avea succes. Imaginea celorlalti care ne judeca, care ne critica reprezinta o frana importanta in a atinge si a cuprinde ca pe un lucru aproape material succesul. Insa acei care depasesc aceste conditionari reusesc. Succesul altora devine si succesul nostru ca o stare de bine permanent care ne da echilibru si ne genereaza energia pentru alte si alte provocari carora trebuie sa le facem fata.

Niciun comentariu: