miercuri, 25 noiembrie 2009

teodor dume: efecte secundare


poezie 

 
trupul meu e un adăpost pentru săraci
unde se mănâncă şi se bea puţin
uneori e mult întuneric şi se întâmplă
în dimineţile în care intuiesc
existenţa unor sentimente intermediare

deşi nici nu ştiu cât de mult contează

ambuteiajul produce zgomote
un fel de trepidaţii care decantează
sentimentele insalubre
doar atât
cât să pot respira

în toate acele ore
simt o arsură
pare nefiresc

de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi
dimineaţa
când cerul se dilată peste umerii mei
acoperindu-mi teama
la amiază
când soarele se holbează la mine
ca la o piersică coaptă
şi colo mai înspre seară când
mă privesc pe dinăuntru ca să văd
ce-a mai rămas pentru ziua de mâine

ştiu că e o aglomerare de lucruri acolo
printre care şi o suferinţă
ce respiră haotic

dar nu-mi pasă

cel ce ocoleşte suferinţa moare încet
pentru că nimic nu poate
înlocui atingerea

asta e tot...

4 comentarii:

nicolae popa spunea...

aerisire

Nicolae Popa

Degeaba l-am citit de două ori, că tot nu i-am găsit nici o ştirbitură. E u text perfect. Discurs sobru. Inspiră încredere pe măsură ce înaintezi prin "sentimente intermediare".

"ştiu că e o aglomerare de lucruri acolo
printre care şi o suferinţă
ce respiră haotic"

Asta NU e tot!
Rămân in asteptarea poemului următor! felicitări!

mahmoud djamal spunea...

pentru ca nimic nu poate inlocui atingerea

Mahmoud Djamal
[25.Nov.09 19:58]
un poem elagant, sobru, dar totusi nu inteleg de ce nu este evidentiat de catre domnul Nicolae Popa, daca spune ca este perfect.

ce trebuie mai mult decat perfectiune??

aprecierile mele si imi cer scuze pt sinceritate....

Djamal

doru dorian david spunea...

Dume,

Doru Dorian David
[26.Nov.09 00:50]
am trecut prin poemele tale si nu ti-am lasat un semn... stiu ca esti precum Donul nelinistit, curgi limpede si meandric!!! ei vezi(?) eu chiar sunt pescarul
pandind pluta! o zi mandra prietene!

nicolae spunea...

poezia este aici:
"de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi
dimineaţa
când cerul se dilată peste umerii mei
acoperindu-mi teama
la amiază
când soarele se holbează la mine
ca la o piersică coaptă
şi colo mai înspre seară când
mă privesc pe dinăuntru ca să văd
ce-a mai rămas pentru ziua de mâine"

(daca se corecteaza
"piersiCA COaptă"
si
"CA SA văd")

Imi place ca Teodor Dume este apreciat in spatiile virtuale de scriitori de calibru.
Personal cred ca TeoDu forteaza prozaismul mizand pe subtilitati de traire iar cuvintele alese devenind, din pacate, efecte secundare.