duminică, 13 decembrie 2009
am citit:Eugenia Reiter
şi mai ştiu o noapte
(Fragment)
(...)
nu mă pot normaliza - ar însemna să trec din nou din ieri în azi
să fiu mereu atât de ocupată
ce bună-i amăgirea asta care trăieşte cu noi şi se repetă şi se repetă şi se repetă
noi atunci în momentul acela nu am fost niciodată mai fericiţi sau mai nefericiţi
tu ai avut întotdeauna iubire şi eu am nevoie de ea
fă din trupul meu un copac
castel construit să nu intre oameni castel să nu iasă oameni
capcanele tind să se închidă foarte încet
uneori leacul e o conştiinţă limpede ca tăcerea în care intră corpul ca ultim refugiu
când singurătatea s-a uzat până la capăt rămâne un răgaz pentru amintiri
nu ştiu ce trebuie să fac cu gândurile mele cu logica asta adânc răvăşită
toţi
toţi avem destinul apei
(Fragment)
(...)
nu mă pot normaliza - ar însemna să trec din nou din ieri în azi
să fiu mereu atât de ocupată
ce bună-i amăgirea asta care trăieşte cu noi şi se repetă şi se repetă şi se repetă
noi atunci în momentul acela nu am fost niciodată mai fericiţi sau mai nefericiţi
tu ai avut întotdeauna iubire şi eu am nevoie de ea
fă din trupul meu un copac
castel construit să nu intre oameni castel să nu iasă oameni
capcanele tind să se închidă foarte încet
uneori leacul e o conştiinţă limpede ca tăcerea în care intră corpul ca ultim refugiu
când singurătatea s-a uzat până la capăt rămâne un răgaz pentru amintiri
nu ştiu ce trebuie să fac cu gândurile mele cu logica asta adânc răvăşită
toţi
toţi avem destinul apei
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu