am citit: Radmila Popovici

Ura
(Fragment)
(...)
Sângele e tot mai greu pe Terra – launloc ar umple un ocean
Sub o boltă cu „efect de seră” care se îngroaşă an de an
Cifre nu mai vor să se supună, timpul stă de mult cu ştreangul pus,
Stelele de dincolo de Lună au descoperit deja că nu-s,
Se-nmulţesc schelete ambulante ce spre nimeni braţele întind
Pier gândaci pe plantele mutante, undeva răsună un colind
Unii pun trotil în avioane, alţii în vecinii lor ochesc
Cineva se-ngloadă-n milioane, pe când ceilalţi ţipă nelumesc –
Toate în ceaunul plin de magmă se scufundă-n loc de a zbura...
Cine a creat această tagmă ce dispare exclamând „Ura!”?

(...)