Spre porţi caut ieşire pipăi drumul
o seară de martie
fără tristeţe
nici bucurie
o seară ca o minge de cauciuc
cu care te-ai putea juca legat la ochi pe marginea drumului
ori prin curtea rece de sub propria-ţi frunte
iar când ai obosi
când picioarele ţi-ar deveni râme bătrâne cu oase
te-ai închide în casa cu patru pereţi
cu patru puncte cardinale bolnave de inconsistenţă
în peretele din faţă ţi-ai zidi moartea plină de viaţă
la stânga fără nici o atingere
ai auzi mieunând pisica amurgului
care să-ţi sufle-ndelung peste faţă
la dreapta o blană de fiară nerăbdătoare
s-ar alungi peste speranţele tale de om fericit
şi numai în spate pe lângă umbra-ţi neagră
din care varul a fugit în zăpezi
ai presimţi o cruce înduioşată
cum te-ar lua în spate şi ar urca cu tine înspre acoperiş
şi-n pod
printre zdrenţele palide
cu care-ţi pansezi zilnic existenţa ne trebuitoare
ar adormi luând forma trupului tău
ai găsi-o acolo în zori împrăştiată pe scânduri
şi ai chema paznicii
s-o arunce afară ca pe-o destrăbălată
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu