am citit: "Naştere strâmbă" (Mihai Brezeanu )

(fragment)

(…)
orice fiinţă
cu suflet ataşat
vede în haosul creat
figuri simetrice
şi scene
din lumea sa
cu linii predictibile.

În permanenţă
naştem în noi
bucăţi din alţii
ce par să ne inspire.

din explozii
se nasc entităţi extreme
ce se disipă şi consumă repede
în imensitatea candidă.

eu m-a născut strâmb
din troaca cu zeamă
de Sisif.
m-am născut tremurând
tăcut, subdezvoltat
poate de mai multe ori
dar tot degeaba.