luni, 1 martie 2010

am citit: Paul Gorban

caii au ieşit din paturi

caii au ieşit din paturi şi scot din asfalt
zgomote mormântale de primăvară
pe marginea şoselei copacii rânjesc
cu mugurii atârnaţi de lună ca de inima
unui mărţişor şi corbii torc în dimineaţa aceasta
timpul unui chip desenat pe alee
ruxandra aleargă cu un buchet de ghiocei
în jurul gurii ca un bulgăre de zăpadă
ce se rostogoleşte prin oraş
şi caută un canal în care să doarmă
îmi pare că lumina unui aluat de pâine
care se umflă sub un bec de 60 Watt
se face corp de înger şi devine rece
caii de sub pături o duc pe ruxandra
în câmpia cu oameni ascunşi
în florile de lemn ale pământului
şi o priponesc acolo un an întreg
de pe marginea şoselei ce desparte
dormitorul de bucătărie mănânc
feliile de pâine în care au crescut măslini
şi ascult mugurii cum devin femei
nu e uşor să priveşti primăvara în primele ei zile
e ca şi cum ceva din tine curge până sub tălpi
şi lasă loc altui cineva să danseze pe mărţişoarele
înfipte în sînii cu prunci e ca şi cum ai privi
în oglindă luna care trage sforile morţii
e ca şi cum un corp de înger devine rece
şi altul se încălzeşte lângă corbii care torc
de 300 de ani deasupra oraşului
intru sub pătura unde au stat caii
şi aştept noaptea de primăvară în care insectele
coboară din cer să hrănească păsări
aştept ziua în care vântul va duce poleiul luminii
pe florile măslinilor ziua în care caii mă vor fugări
pe şosele cu zgomotele lor mormântale

Niciun comentariu: