A apărut o eroare în acest obiect gadget

joi, 29 aprilie 2010

am citit:"hai să ne prefacem" (Doru Dorian David )

iar ploaia se lipeşte de ea

rochia i se prelinge de pe trup se face un râu
şi curge

m-aş fi bucurat să o simt între degete
să mă învelesc cu ea udă

o privesc şi mă înghite
noaptea cu o portocală în mâini cade pe uşa verde

am văzut atâtea femei goale încât senzaţia este dizgraţioasă

atâtea frigide
atâtea prostituate
atâtea curve în fiecare clişeu
atâtea transeuropene încât nu mai ştiu în ce limbă să vorbesc
şi mă gândesc la moarte tot mai des la moarte

întotdeauna modelul este perfect se vinde bine
ambalajul putrezeşte şi nicidecum nu întinerim
prostului îi plac senzaţiile tari iar prostituatei banii
omului simplu muzica în care se îngroapă

hai să ne iubim să ne prefacem
hai să uităm
hai să încercăm simplitatea
să ne prefacem

mi-am amintit că
Flavia nu poartă chiloţi este atât de firească uneori o îmbrac
să-i ascund trupul de păpuşă cu mâinile
să o întind în palme

o iubesc cu ochii şi ea simte

ştiu
ei îi plac bărbaţii sculptaţi

şi plouă
vântul ascuţit îi despică picioarele albe
ea se apleacă
şi-mi vine să mor
când brusc se opreşte şi râde


NIMIC MAI MULT
varianta 2

şi-ţi bagi dulce picioarele-n mine ca într-o apă amară

vulgaritatea este uneori fascinantă uneori arde uneori
dar ce-am vrut să spun


sigurătatea în mijlocul unui popor ce tace şi tace şi tace
mă ucide
nu sunt o mierlă ce zboară din ea şi se sfârşeşte în tânguire


a trecut iarna printre draperii croşetate
primăvra anii
suntem locuiţi

ehei
ritualul de a pune bărci de hârtie pe ape
iubirile noastre ca nişte vagoane vechi într-o gară cu oameni
ce nu-şi găsesc locul

dimineaţa aceeaşi singurătate şi ziua singuri şi noaptea singuri
altfel cum am pleca
dar
lăsăm în spate un loc pregătit aşa cred


de când nu te-am văzut

tu cu o rochie din fluturi cu mâini subţiri cu şolduri
din amintire
trebuie să mă prefac trebuie
şi de când nu te-am văzut a crescut timpul peste noi

trecutul ca o pădure tăiată

da

paşii dinspre vară ating toamna ce se scutură
în umbre uscate
decorul sterp şi cuvintele îngheţate în aer
gândurile refugiatului din truda zilelor urma călcată

liniştea inimii spartă ca piatra

fir-ar
poezia nu se poate spune
ea se strigă în sufletul celui ce tace şi tace şi tace

Niciun comentariu: