atitudini

Cauta-mi defectele. Iti va fi mai usor sa ti le gasesti pe ale tale si sa ti le corectezi.

Atunci cand defectele altora nu te mai deranjeaza “pe tine” e mai bine pentru toata lumea.

Lipsa de incredere a unora in posibilitatea schimbarii caracterului uman (specific al fiecaruia) vine si din faptul ca tot-omul aprecieaza caracterul altuia in functie de propriul sau caracter. Daca tu n-ai considerat niciodata de cuviinta sa-ti schimbi caracterul n-ai cum sa crezi ca altul ar putea s-o faca. Iar daca tu ai incercat acest lucru si ai avut sorti de izbanda si altul nu vrea sa o faca, insistentele tale nu au nici un sens. Totusi caracterele oamenilor sunt intr-o permanenta schimbare catre imbunarea din fire a omului venita prin puterea Duhului mantuitor (vindecator) al adevarului,asa cum a promis Iisus. Stiintific, ar putea fi vorba despre interferentele energetice ale unor vibratii noi. Daca unii considera ca acest fenomen (imbunarea omului) se datoreaza unei alte alinieri planetare in “noua era”(mileniul 3) nu e decat un alt mod de a privi aceleasi lucruri (de care Iisus stia dinainte). S-ar putea ca lucrurile de care voi vorbi sa se fi intamplat in toate timpurile,dar cei care s-au nascut mai recent /si in general “cei de-acum” isi dau mai usor seama de ele. Iata la ce ma refer :

Desi s-ar putea ca de cele mai multe ori sa nu fie constienti de acest lucru ( si “sa se supere”,etc.), oamenii se critica si uneori chiar se jignesc unii pe altii pentru a-si da seama de slabicunile si de defectele proprii prin observatii si acuze reciproce. Menajamentele n-ar avea insa nici un sens daca parerile oamenilor nu ar diferi intre ele. Dar difera. “Tacerea e ca mierea” s-ar putea traduce insa si prin faptul ca "de prea multa tacere ti s-ar putea apleca".

In nici un caz criticile venite din partea celuilalt/altora nu ar trebui luate ca o “jignire” (atac la persoana),desi la drept vorbind,criticand pe altul devine posibil sa-ti provoci rau tie insuti. Indiferent ce ar urmari ofensatorul criticand sau barfind (atac la reputatie), la urma urmelor nu sunt decat niste “pareri personale”(impresia unuia despre altul).

Orice rau are si-un bine. Luand aminte la “ce anume” il deranjeaza “de fapt” la tine pe altul, te poti corecta,daca consideri ca “ar fi cazul” sa o faci- fie “in fond”, fie “ de forma”.

Atunci cand o corectare “ in fond” (in sine si din sine) nu functioneaza de la inceput, o auto-corectie “ de forma” repetata (exersata) ar putea duce la o imbunare a propriei personalitati (si asta nu numai,si nu in primul rand pentru a schimba “impresia lumii” despre tine) . Faci si constati (efectele si consecintele). Uneori efectele unui “alt comportament” afisat nu se pot aprecia corect de la bun-inceput. S-ar putea ca un comportament nou sa te faca sa te simti (pe moment) "mai rau" / (neimpacat),dar sa constati ca te face sa iti mearga mai bine. Devine astfel posibil ca, prin schimbarea unor tipare comportamnetale sa se poata schimba si tiparele firii, chiar si in cazul unor firi “mai sensibile”, mai putin flexibile (tolerante) / mai greu socializabile. Sa se ambitioneze in sensul de "a se corecta pe sine insusi" (/in sensul de a deveni “mai tolerant”/din fire) -si cum? /comportandu-se altfel (!)-ii vine insa cumva “peste mana” cuiva care nu vede nimic folositor in asta (/ ce-ar avea de castigat?).

Atunci cand mintea mi se deschide,Dumnezeu imi da posibilitatea sa-mi intrezaresc folosul de bine venit prin criticile altora si prin corectarea tiparelor mele comportamentale si-mi vine mai usor sa-mi doresc cu adevarat anularea unor defecte de caracter precum lenea si slabiciuni ale firii precum amaraciunea. Si asta fara nici o suparare.