Ana, Luca și cu Dej...

Ana, Luca și cu Dej...






Dej, vrej, breji...Cum poate un om să necinstească o localitate? Gh. Gheorghiu- Dej cel blând, zâmbitor, crud, care a deportat zeci de miii de oameni, la ordinul sovieticilor, da și din proprie convingere, a încveput Canalul cu deținuți politici , a dezlănțuit teroatrea luptei de clasă, contribuind la moartea a mii de oameni, a fost câine de pază pentru URSS în fața lui Tito, pe care îl pizmuia, i-as ucis pe posibilii adversari, Ștefan Foriș, Lucrețiu Pătrășcanu, i-a exterminat lent pe Ana Pauker, Vasile Luca, deși toți trei erau slugi plecate în fața Moscovei, Pauker și Luca fiind încadrați în organele sovietice de represiune, ce să mai adăugăm. Ca tot omul a avut și părți umane. I-a urmat un pitic la propriu și la figurat, geniul din Scornicești, care a participat cu entuziasm la politica genocidară a lui Dej, dar a demascat-o cu perversitate, după moartea celui care l-a promovat, a dovedit o viclenie greu de înțeles chiar pentru vestici, a plătit cu viața pentru paranoia sa și pentru toate crimele regimului din 1945 până în 1989. Merita să nu moară de glonț, ci de frig și de stat la cozi.

De ce al reluat aceste momente din istorie. Pentru că indivizi ca Dej există, ei se cred democrați, anticomuniști, antifasciști, ant-anti, dar sunt niște Deji în miniatură. Am greșit, ei nu se cred nimic, ei vor să fie crezuți. Când sunt contraziși , trec la represalii. Nici unul dintre ei nu se ocupă de boala milenară numită corupție, o acceptă, așa cum a

acceptat Dej sistemul , l-a și consolidat. Fără asemenea specimene, poate că și corupția ar fi fost diminuată, că despre eradicare nu poate fi vorba. Democrația îi suportă, pentru că democrația este tolerantă, ea nu știe să elimine nimic. Dar, vorba lui Churchill, altceva mai bun nu se cunoaște. Noi nu putem opri corupția, putem însă combate dejismul, acest bizantism ordinar.



Boris Marian