am citit "Copil al ierbii" (Ioan Peia)

Motto: fericirea nu este altceva decît o sublimă inconştienţă!

Sincer, luminos şi tandru,
fremătînd în aerul tare
asemeni unei uriaşe reclame de cola.

Tu şi nenumăratele tale popasuri prin lume,
acolo unde întîmplarea te-a dus şi te-a părăsit
ca pe un nevinovat copil al ierbii,
dinspre trecutul mierei sălbatice
înspre resemnatul tîrîş al unei pantere cuminţi
prin luminişuri secrete.

Dacă tu, cinic povestitor, dăruind mici promisiuni înşelătoare
şi luînd, în schimb, totul,
dacă tu încă mai întîrzii în nepăsare şi pierdere,
în timp ce te apleci inconştient peste lanul de vipere aurii,
atunci cruda soartă a condamnaţilor la viaţă să ai !

Dacă tu şi celălalt, adică tu şi lighioana din carne,
tu şi repetatele tale căderi în viitorul confuz al somnului,
dacă tu încă te mai amăgeşti cu viclene cîştiguri de-o clipă,
atunci împotriva ta cu ură voi porni,
împotriva durerii şi scîrbei voi cuteza a mă pune,
împotriva a tot şi a toate,

pînă cînd un vînt cu urlet de tablă se va ridica
un animal mare de noapte se va ridica,
o spaimă, un cutremur, o cenuşă,
un ultim cuvînt al unui ultim gest nevinovat
de copil al ierbii
se vor ridica.

Şi atunci,
sincer, luminos şi tandru,
fremătînd în aerul tare
asemeni unei uriaşe reclame de cola,
te vei adînci în leagănul de iarbă
al unui anotimp nemaiîntîlnit,
asemeni stelelor ce se sfarămă
în pîntecul nopţilor cu meri înfloriţi