PAUZA DE ZBOR
Mi-au îngheţat aripile! Frigul mi-a criogenat suflul interior, iar gândurile mi-au amorţit într-un soi de letargie nefireasca. Pînă când voi mai îndura săgeţile veninoase şi voi alege să fiu doar pentru alţii? Fac o pauză de zbor, nu ştiu cât va dura! Nu mai vreau să pătrundă prin ferestrele sufletului doar cenuşa iluziilor risipite ! Poate că e timpul să fac o reparaţie capitală aripilor mele şi să mă avânt cu destul curaj spre zări mai luminoase... Poate e momentul să aprind focul şi să aştept scânteia salvatoare. Voi reuşi? Poate... Aştept primăvara nu doar pentru culoare, renaştere şi parfum, ci mai ales pentru dezgheţ. Aştept dezgheţul aripilor arse de gerul nepăsării, de ingratitudine, dispreţ şi neputinţă. Care este mesajul ? Există unul ? Există sunt convinsă un răspuns, e un soi de iniţiere, un joc perfid, machiavelic sau doar o transformare? Nu mai am putere să ofer totul şi să nu primesc nimic în schimb de la cei prea flămânzi, prea hulpavi, insensibili şi năpârci. Mi-e foame de mine, mi-e sete de măsura şi limitele mele. Mai caut încă sensul acestor clişee, acestei barbarii infame care ne face să smulgem zâmbete de pe feţe fără expresie, care ne întristează siesta amiezilor de iubire, care sunt pierdute prin labirintul întrebărilor desuete şi a gâlgâitului fals de recunoaştere a nimicniciei. M-am visat în faţa unei uşi, dar ea refuza metodic să se deschidă, poate de aceea aşteptarea mi-a încremenit pe buze. Ochii văd doar umbrele, iar siluetele distorsionate ale celor din cluburi privilegiate par pecetea şi răzbunarea timpului neiertător. Am nevoie doar de o pauză de zbor, poate va fi ceva temporar sau pauza se va prelungi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu