mereu aveai un fel al tău de a merge
un alt fel de a te lungi
de a te înălţa undeva deasupra nelipsitelor
pagube zilnice
tu eşti cel pentru care râurile se pierd
atât de departe şi clar
cel pentru care ziua nu se poate opri
decât prin noapte
deşi nu ştiu unde locuieşti
îţi scriu
de aici unde nu locuieşte nimeni
tu vei muri pentru o lume
în care nu trăieşti
chiar dacă
pe chipul tău s-a întipărit deja ca o podoabă
teama
de fiecare zi
nu te teme
pentru ce vei avea de suferit
cel care învinge va primi o pietricică albă
pe aceasta
e trecut un cod
la întâmplare
atunci vei pleca spre ceva dinăuntru
spre ceva dens
spre apă
spre lucruri care ar zgâria
mai puţin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu