Rămân aici
În casa mea de la ţară, pe colina împădurită,
Unde n-au pătruns calea ferată, şoseaua, iar oamenii sunt tăcuţi,
Unde radioul nu cântă fiindcă sunt paraziţi de la reşoul electric,
Unde televizorul are imaginea proastă şi îl închid.
În casa mea de la ţară, în afara oricărei ordini bine organizate,
Înăuntrul ordinii cosmice, care îşi trimite raza din când în când,
În liniştea magistrală care lasă să se vadă meningele lucrurilor,
Prieten cu poştaşul, pe care îl rog să nu-mi aducă ziarele,
Prieten cu castraveţii, care se aud cum cresc noapte de noapte,
Prieten cu câinele meu Zarathustra,
Care a învăţat să pronunţe cuvinte,
Ascultând ploaia primordială care mă face să mă simt bine,
Privind micile fructe sălbatice, care se coc fără să asculte jurnalul de seară,
Mâncând te miri ce, dormind te miri ce, scriind scrisori, pentru că sunt demodate,
Primind în piept grindina de lumină, pe care doar în aceste locuri o simt,
Lăsând aerul să-mi ardă traheea, ca un jet răcoros de alice,
Scriind cele mai stranii poeme, pentru că tot nu le citeşte nimeni,
Uitând viclenia oraşului, care întruna mă dădăceşte,
Rămân aici, vă rog să nu mai intrebaţi niciodată de mine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu