joi, 16 iunie 2011

Am citit: Adrian Robert Beznã

acum se întâmplã


cu lacrimise poate spăla
un păcat
aºa cã, ia seama şi plânge cinstit
pentru t o t ce-ai urât sau t o t ce-ai iubit
şi, încă, în suflet,
nu-ţi este i e r t a t .
e ora
cînd luna adoarme prin lupi
şi oraşele
put a picior de călău,
e lumea
o pâine din care sã rupi
ºi sã mesteci flãmând
cu priviri de dulău .
e clipa
cînd zaruri se scaldă-n
noroc,
pe la mesele vieţii
trec oameni
bizari
care-au fost prea săraci
şi acum
prea avari,
să rămânem săraci
ca să aibă ei
loc .
e timpul
să ţii pe sub mânăo tâmplã,
să stai prin butoaiele lumii
un v e a c
să-ţi fie de
oameni
să-ţi fie de
leac
norocul că ştii că
acum se întâmplă!
trec anii la fel cum s-ar stinge-un chibri
mai e timp de-o ţigară
şi de-un rest de cafea
să iubeşti o femeie,
să te laşi prea zidit în biserici
să afle toată lumea
de ea,
sau să pui lîngă poartă
patru meri, ca să fie
a c o lo,
de-o trece pe drum c a r e v a,
trec anii la fel cum dispare-o stafie pe care
n-o cheamã nicicând
c i n e v a

Niciun comentariu: