marți, 6 mai 2008
BECALI SI ... MORALITATEA
- Sunt agent de paza si am fost detasat o luna la vila lui Becali s-o pazim. Acolo erau o multime de muncitori. Mai aveam o zi si venea sefu cu banii, dar ramasesem in pana.. Lucrasem atunci 48 ore incontinuu, eram ca vai de mine. Si n-avem incotro s-o apuc. L-am vazut pe Becali, ma cunostea, doar. Si l-am rugat sa ma imprumute cu 10 lei pana a doua zi sa-mi iau un pachet cu tigari si niste parizer. Si mi-a zis ca n-are. Dar, la cativa pasi de mine, sefu de santier i-a cerut bani ca-i trebuie aia, ii trebuie aia... si a scos Becali al nostru solmotocul cu bani din buzunar si i-a dat un teanc.
Mie imi era tare foame, chiar ma schimbasem la fata. Ca s-a apropiat un muncitor de mine. "Ti-e rau?" m-a intrebat, si i-am povestit. Acel om( care mi s-a parut foarte simplu) mi-a dat cheia de la baraca lui si mi-a zis de unde sa iau 10 lei. A doua zi nici a mai vrut sa mi-i ia inapoi.
Vreau sa va spun ca Becali nu este cum il vedem la televizor, este un zgarcit. Om adevarat mi se pare mai curand omul sarac.
Intr-o zi le adusese ditamai platoul cu mici. Iar noi, paza, ne uitam la ei cum mananca. Dar noi ai cui eram, oare? Si-atunci tot un muncitor ne-a adus de pofta, ca miroseau frumos. Si ne-a zis: "Mancati si voi, ca noi la trei plecam acasa, da' voi ramaneti aicea sa paziti..."
Aceasta marturisire a fost din initiativa acelui om. I-a fost frica sa-mi dea numele, dar poate sa reproduca aceasta povestire martorul care a fost de fata. Se numeste Duhovnicu Constantin, si sta in Buzau, str. Dorobanti 138.
Mie imi era tare foame, chiar ma schimbasem la fata. Ca s-a apropiat un muncitor de mine. "Ti-e rau?" m-a intrebat, si i-am povestit. Acel om( care mi s-a parut foarte simplu) mi-a dat cheia de la baraca lui si mi-a zis de unde sa iau 10 lei. A doua zi nici a mai vrut sa mi-i ia inapoi.
Vreau sa va spun ca Becali nu este cum il vedem la televizor, este un zgarcit. Om adevarat mi se pare mai curand omul sarac.
Intr-o zi le adusese ditamai platoul cu mici. Iar noi, paza, ne uitam la ei cum mananca. Dar noi ai cui eram, oare? Si-atunci tot un muncitor ne-a adus de pofta, ca miroseau frumos. Si ne-a zis: "Mancati si voi, ca noi la trei plecam acasa, da' voi ramaneti aicea sa paziti..."
Aceasta marturisire a fost din initiativa acelui om. I-a fost frica sa-mi dea numele, dar poate sa reproduca aceasta povestire martorul care a fost de fata. Se numeste Duhovnicu Constantin, si sta in Buzau, str. Dorobanti 138.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu