MARGINASII NU SUNT NICI MACAR CAINI!?

Astazi cineva parea entuziasmat ca primarul Romei a anuntat ca va face curatenie la marginea orasului, adica va goni toti tiganii aciuiti pe-acolo. Era porniti pe toti: "De ce au plecat din tara? Acolo nu s-au dus sa munceasca, ci sa cerseasca, sa fure si sa ia de la gunoaie... Bine le face!"
-Domle, si-au gasit si ei un loc la margine, unde vrei sa-l gaseasca? am intervenit.
-Ce, la margine? Sunt peste tot, pe trotuare... I-au gonit si dintr-un sens giratoriu...
- Nu au, oare, dreptul pe un teritoriu public?
-Au, da' sa circule, nu sa stea.
-Si unde sa se duca?
-Sa nu stea pe loc, sa plece! Valea!
- Cat timp sa circule?
-Incontinuu...
- Dupa 16 ore de miscare organismul unei fiinte umane are nevoie de somn. Unde ar avea voie acei oameni sa doarma?
-Doar nu pe strada. Le-a dat guvernu cate 700 de euro! Sa-si ia un teren si sa-si faca o casa. D-ta cum de ai, ei de ce nu au?
-S-au dus, bietii, la marginea orasului. Daca nu acolo, unde? Iata cum ati ajuns la punctul nodal al existentei. De ce unii au, si altii nu? Corect? Fiindca unii muncesc si altii nu. Dar de ce au plecat de la casele lor? De bine ori fiindca nu aveau? Omul care ajunge sa intinda mana este un om care sufera groaznic deoarece societatea l-a decapitat de... orgoliu...
-Lasa-ma cu suferitu... intind toti mana.
-D-ta de ce nu o intinzi?
- Eu sunt om.
-Dar ei ce sunt? Nu-i recunosti? Nu cumva semanam ca infatisare? Iar d-ta ca om cum intelegi sa ne comportam fata de alti oameni? Sa se vina cu fadroma si sa se niveleze totul? Atunci libertatea ce inseamna? Iar drepturile omului ce sunt? Daca erau caini, ce le faceai?
-Ii castram!
-Si le dadeai drumul inapoi pe strada? Inseamna ca tot nu rezolvai problema. Ii luai si-i duceai undeva, si le asigurai existenta. Ce se rezolva daca se vine cu lama peste cuiburile lor, cum am vazut ca au procedat si romanii de cateva ori? Da-mi voie sa imaginam urmatoarea situatie. Sa presupunem ca o comunitate oarecare se strange buluc in piata publica. 500.000 de oameni. Si nu exista nimic, nimic. Atunci se ridica un lider si striga: "Fratilor, trebuie sa facem ceva sa traim. Cine dintre dv se simte in stare sa faca o fabrica, o afacere in general? Sa dea de munca multimii!"
Si se dau deoparte 100 de oameni, sa zicem.
Unu face fabrica de sarma, altul de ulei, de geamuri, de lapte ,unul modeleaza fiare, lemn, plastic, altul deschide o banca... Buun. Acum sa vedem ce oameni vor munci? Iti spun eu: femeile cele mai frumoase vor avea prioritate. Apoi cei care sunt tineri si au forta. Cei care au pricepere deosebita la ceva.. Cati oameni vor gasi/ocupa un loc de munca? O treime, cel mult jumatate. Fiindca exista copii, batrani, bolnavi...unii care nu vor sa munceasca (prosti, lenesti, bolnaviori), altii care au fost respinsi pentru diferite motive si altii care ar fi vrut sa munceasca dar n-au mai avut unde.Si acum vine intrebarea: ce se intampla cu cei care nu au o sursa de existenta? Poti veni d-ta si sa-i spui:"De ce n-ai?" Oare, a munci si a avea este normalitatea? Nu cumva cineva a declansat intrecerea de a avea, de a fi, de a trai? Si cine ar avea interesul sa se intample asta? Cei care n-au si n-au avut niciodata, ori cei care exploateaza si au nevoie doar de profit fara sa-i pese, deci fara sa aibe si responsabilitatea pentru vietile celorlalti? Trebuie sa recunosti ca omul a fost impins sa munceasca pentru a se intretine existential. Este cinism sa vii (tu, care ai muncit) in fata celui care n-are (dar care are o familie in carca) si sa-l intrebi "De ce n-ai?Acest spatiu, care cuprinde astfel de oameni, este nesemnificativ ca intindere, dar covarsitor ca discutie – este cuiul, deci punctul de sprijin al filozofiei despre existenta. Cel pe care se sprijina principiul ca directie de actiune in organizarea vietii, dar care se inclina brusc inspre robie a celui exploatat cand pe oricare principiu isi aseaza coatele interesul. Spui omului sa munceasca pentru ca ai interesul sa-ti munceasca, iar de cel care nu are nu-ti pasa. Cui? Tie, cel puternic, care te-ai ridicat prin inteligenta si prin alte cai si-l "reprezinti", de fapt iti reprezinti doar propriile interese care incalca principiile in picioare.Cica niste straini au luat cativa cersetori si le-au dat o stana cu oi. Le-au zis: :Nu mai cersiti, astea sunt oile, traiti din din ce v-am dat!" Dupa 6 luni nu mai existau oi, si toti s-au reintors la cersit. Aceasta actiune a fost intentionat destinata esecului tocmai pentru a dirigui capitalismul, adica exploatarea. Fiindca un om invatat sa traiasca fara munca nu va avea brusc vrednicie. E in firea omului: daca poti trai fara munca, esti prost daca vrei sa muncesti pana da boala peste tine pentru a avea acelasi confort existential. Orice fiinta umana vrea sa aiba totul fara sa faca nimic. Si-atunci? Trecerea la munca trebuie inteleasa ca un proces greu si indelungat, care trebuie coordonat de aproape ca pe un proiect major ce trebuie musai sa-ti reuseasca. Nu le dai oile si vii peste 6 luni.

Sa luam doi oameni opusi, un parlamentar si un cersetor , sa zicem. Sa-i ducem pe o planeta straina unde Dumnezeu lucreaza egal pentru amandoi. Cine va ceda primul, cine va supravietui? Si unuia si altuia le va fi la fel de greu sa... munceasca. Munca trebuie descoperita si fiecare trebuie sa munceasca pentru sine.Nu este normal ca un om sa munceasca pentru altul, asa cum nu este normal nici sa se intinda mana. Acolo, pe un camp este linia normalitatii vietii. De acolo trebuie sa plecam si acolo sa ne intoarcem intotdeauna.